În locul lor, m-aș speria…

Indiscutabil, anul acesta avem un campionat, măcar interesant, dacă nu și disputat. De fapt, el este și disputat, numai că de la locul 2 în jos, întrucât nu cred că este vreun om cât de cât rațional care să nu-și fi dat seama că titlul i-a revenit deja Stelei, o echipă parcă tot mai frumoasă de la o etapă la alta și care a reînviat ceea ce credeam că nu va mai apărea vreodată la noi: spectacolul. M-am convins o dată în plus de frumusețea jocului ei alaltăieri, când doar un lanț de ghinioane a făcut ca scorul final să nu fie 12-0, ci doar 4-0. Am mai spus-o și o repet: Steaua joacă altceva decât oricare altă echipă românească și (dovada fiind clasamentul la zi al grupei sale din Europa League) mult mai eficient și plăcut ochiului decât echipe din Germania, Danemarca, Norvegia. Dincolo de cele doar patru goluri marcate am văzutnenumăratealte ocaziiratate nu „românește”, cu șuturi care să pericliteze funcționarea tabelei ori sănătatea spectatorilor, ci „la mustață”, mingea trecând la câțiva centimetri de bare ori fiind deviată, adesea întâmplător, de adversari aflați pe traiectorie. Mai puteau fi acordate și vreo două penalty-uri, dar cui îi mai pasă când diferența e oricum enormă? Prin comparație, meciul lui Dinamo împotriva aceleiași echipe, Gloria, disputat cu o săptămână în urmă, a arătat cum nu se poate mai limpede ce diferență colosală e între cele două echipe. În afară de scor (1-2, vă amintiți?) și de jocul în sine (faza aia uluitoare a primului gol, înscris de un negru care nu era pe teren când mingea era în posesia portarului lui Dinamo!), diferența enormă dintre Steaua și Dinamo este la mentalitate: steliștii, în frunte cu Rusescu și Bourceanu sunt de o modestie năucitoare, în timp ce „câinii” o tot țin p-aia, moștenită de la Borcea, că „etapa asta am avut ghinion, dar în următoareaaa….”. Și tot așa, din următoarea în următoare, din 1-2 în 0-0, câinii latră că iau titlul, de te întrebi dacă nu cumva s-o fi închis Spitalul 9. În locul lor, m-aș teme de moarte nu de Steaua, care oricum o să le dea vreo 5, ci de spusele celui mai mare fotbalist dinamovist din istorie, Cornel Dinu: „Dacă ăsta-i fotbal, înseamnă că eu n-am jucat fotbal!!!”