În loc de fotbal

Era să uit: vineri a început chestia aia care la alții se numește campionat național de fotbal. Tot așa îi zicem și noi, dar discuția despre „formă fără fond” e veche la românim de pe vremea lui Titu Maiorescu. Oricât am încercat, n-am descoperit nici măcar vagi urme de fotbal la majoritatea echipelor care au evoluat în primele 3 zile ale etapei. Exceptându-le pe Rapid, Vaslui și CFR Cluj, care au arătat, când și când, că știu despre ce-i vorba, toate celelalte echipe mi s-au părut în cel mai bun caz niște improvizații, jocul lor părând mai degrabă miuță pe beri decât fotbal pe puncte. Așa că nu ne rămâne decât să așteptăm eliminările (încă de săptămâna asta, de la meciurile tur) din cupele europene și să sperăm că, la fel ca la handbal, într-o bună zi se va învrednici și UEFA să organizeze și alte cupe europene, pentru ăștia mai nepricepuți, eventual o cupă doar pentru România, că în halul în care se joacă azi la noi, nici în defuncta Cupă Balcanică n-am ajunge dacă ar avea un tur preliminar. Am văzut în schimb, de-a lungul și de-a latul planetei, niște demonstrații de mare virtuozitate sportivă, niște performanțe absolut excepțional, cel puțin două putând intra fără emoții în istoria sportului. Prima ar fi victoria lui Cadel Evans în Le Tour. Chiar dacă a fost mereu, pe parcursul acestuia, printre primii, parcă nu mă așteptam ca exact la spartul târgului, la cei 34 de ani ai săi, Cadel să-și surclaseze contracandidații tocmai în penultima etapă (de fapt, ultima etapă „cinstită”, fiindcă cea care încheie turul, în ultima zi, e mai mult o plimbare până la Paris, urmată de o defilare), contratimpul individual, unde se discută direct: care pe care. Iar aici, Cadel Evans a demonstrat că pedalatul e altceva decât cățăratul pe piscuri, fie el chiar pe bicicletă. Celălalt mare sportiv se numește Stuart Bingham. A câștigat open-ul Australiei la snooker. Aștepta de 21 de ani o semifinală. A ajuns s-o joace acum. De tot atâția ani, evident, aștepta și o finală. Pe care a și câștigat-o împotriva numărului 1 mondial, Williams. Mai mult: a fost condus cu 8-5, dar a revenit și a câștigat cu 9-8. Cam ca Foresta cu Dinamo. Vi se pare puțin?