În loc de dulceață, rahat

O veste de mare deschidere spirituală ne-a marcat existența pe termen lung: aceea conform căreia, începând cu luna februarie, anno domini 2015, Digi va transmite din nou meciuri din Liga I, altfel spus din liga lui Gino, despre care zău că nu m-aș putea pronunța dacă o mai conduce sau nu, dar dacă o face, atunci e în ton cu ea, adică la cât fotbal e pe-acolo, nici nu e nevoie să muncească mai mult decât acum și de când a fost ales. Vestea despre care vorbesc a fost prezentată de Digi (și continuă să fie anunțată zilnic în banda de știri, ba mai este și subiect de comentarii la toate tocșăurile din grilă) drept o mare realizare, ba chiar ca o victorie de palmares în lupta cu concurența, alcătuită actualmente cam din… nimeni, din moment ce Dolce a renunțat de bunăvoie, Sport.ro are de toate, numai sport nu, iar la TVR economiile se fac pe baza renunțării la transmisii sportive. Privind lucrurile strict cantitativ, da, suntem în mare câștig, mai ales pe partea live, întrucât vom avea din nou transmisii directe de vineri până luni, cât durează la noi o etapă. Ceea ce a „uitat” Digi să ne comunice e că tot ei au pierdut, la licitație, în defavoarea aceleiași televiziuni, Dolce, meciurile din Champions’ League care, live, sunt mai puține, întrucât toate partidele au loc doar în două zile, marțea și miercurea, ba și la aceeași oră, 21.45. Altfel spus, „victoria” lui Digi mă duce la concluzia că în loc de o linguriță de dulceață, ni se va oferi o găleată de rahat. Astfel, în loc de bannerele cu „Respect” le vom vedea de acum înainte pe cele cu trimiteri la brutărie, în loc de „You’ll Never Walk Alone” vom reînvăța refrenul clasic „Pe ei, pe ei, pe mama lor” și, drept moț pe tort, ne vom bucura etapă de etapă de darul acela tot clasicizat, pe care galeria Stelei nu ratează nici un prilej de a-l oferi celor de la Dinamo, fie ei jucători sau suporteri.