“In gloriam, in memoriam, in aeternitatem” – maestrului Irimescu

Astăzi, în zi de sfârșit de februarie, se împlinesc 103 ani de la nașterea artistului care a lăsat locurilor originii sale cea mai mare zestre, întreaga creație iscată de mâinile sale în cel aproape un veac de existență. A fost prilejul cu care întreaga comunitate fălticeneană a pregătit o sărbătoare pe măsura talentului și a generozității artistului ce vreme de peste 102 ani a avut un prieten deosebit, însuși TIMPUL.
– O sărbătoare pe măsura talentului și generozității maestrului
Sâmbătă, 25 februarie, Galeriile de Artă din cadrul Muzeului „Ion Irimescu”, cel care a lăsat Fălticeniului o avuție artistică inestimabilă a fost omagiat exact așa cum și-ar fi dorit, Primăria Fălticeni, Muzeul de Artă „Ion Irimescu” și Centrul de Creație Tradițională Suceava organizând o întâlnire de spirit a tuturor celor care l-au cunoscut și l-au prețuit pe maestrul Irimescu, sub genericul „In gloriam, in memoriam, in aeternitatem”. Vreme de câteva ore, sălile Galeriei de artă au fost neîncăpătoare. Au venit să cinstească memoria Patriarhului artei românești peste o sută de persoane, în general prieteni și oameni de cultură, care l-au știut și i-au fost aproape de-a lungul vieții: Î.P.S. PIMEN, academicianul Constantin Ciopraga, criticul de artă Valentin Ciucă, scriitorul Grigore Ilisei, primarul Vasile Tofan, profesorul Gheorghe Macarie, Pavel Blaj – directorul Centrului de Creație Tradițională Suceava, profesorul universitar Radu Moraru de la Universitatea de Arte din Cluj și directorul Centrului național de studii „Mihai Eminescu”, Valentin Coșereanu. Nu au lipsit de la momentul omagial nici politicienii (Ioan Onisei, secretar de stat în Ministerul Culturii și Cultelor, deputatul PSD Ioan Stan și deputatul PNL Romică Andreica, primarul municipiului Suceava, dar și consilierii locali ai Fălticeniului).
– Emoții, cuvinte calde, aduceri aminte…
Vreme de aproape două ore, cei prezenți au rostit alocuțiuni cu o deosebită încărcătură emoțională, însă, accentul a fost pus de toți vorbitorii pe grija ce ar trebui purtată păstrării vii a memoriei artistului, mai ales de către cei ce au primit importanta comoară lăsată de acesta. “Mărturisea din adâncul sufletului său că înaintașii noștri, în frunte cu slăviții voievozi, în tot ceea ce au realizat au fost călăuziți permanent de credința în Dumnezeu. Acest om a creat opere de artă ce ne îndeamnă la o gândire în care să dematerializăm materia pentru a o spiritualiza. Este nevoie să gândim astfel și, fiecare în dreptul nostru, să contribuim, să instruim și să-i educăm pe tinerii noștri în acest simț și acest ideal. Să le arătăm ce înseamnă munca, ceea ce înseamnă gândirea prin care omul caută să înțeleagă materia, dar să se ridice deasupra ei ca să o pună în slujba spiritualului și duhovnicescului”, a spus în mesajul său Î.P.S. Pimen. Academicianul Constantin Ciopraga a fost cel care a încercat să explice celor prezenți câte ceva despre taina morții unui artist: “Morții mor și ei, este inevitabil, dar creația cu care au fost învredniciți unii mari artiști, unii mari formatori de conștiințe, talentele și operele lor, acestea vorbesc despre ei în vecii vecilor. Este cazul lui Ion Irimescu, unul dintre marii sculptori români și una dintre personalitățile de frunte ale acestui loc consacrat care este zona Fălticenilor. Există un mister în creație pe care nu îl poate dezlega nimeni. Nimeni, oricât de abil, oricât de erudit ar fi, nu poate pătrunde în intimitatea creatorului, în însuși actul de procesare. Acel mister îl leagă pe creator de lume, de univers, îl leagă de un șir de înaintași. Cu siguranță că între înaintașii lui Ion Irimescu, care vor fi fost țărani, oameni ai pământului, cineva dintre ei a avut virtuți de poet, de cugetători, de gânditori, ca atare în el au izbucnit dintr-o dată impulsuri ale pământului natal, au izbucnit în el voci ale pământului pe care le-a captat și cărora le-a dat o formă nemuritoare.”
Extrem de direct și ferm în cuvântul său, directorul Centrului de Creație Tradițională Suceava, Pavel Blaj, a subliniat faptul că se impune o mai mare mobilizare, o unire, a tuturor forțelor culturale și o sporire a eforturilor de a impune pe plan european atât personalitatea cât și opera maestrului Ion Irimescu.
Discursul cel mai plin de optimism a fost cel al primarului Fălticeniului, ing. Vasile Tofan, care a afirmat că și-ar dori să se înșele cu privire la faptul că fălticenenii nu conștientizează la adevărata valoare comoara pe care a lăsat-o moștenire marele Ion Irimescu. “Toți cei prezenți suntem conștienți că cel mai înalt gest de prețuire și apreciere a maestrului ar fi acela dacă am reuși să deschidem, cât mai repede ușile muzeului său”, a mai adăugat primarul Tofan. De altfel, el a amintit eforturile pe care le face împreună cu reprezentanții unei organizații nonguvernamentale din Italia, pentru inițierea unui proiect de finanțare pentru reabilitarea clădirii Muzeului “Ion Irimescu”
Memoria artistului care a creat în absolut, devenind bunic al tuturor celor cărora le-a lăsat opera sa, a fost evocată de criticul de artă Valentin Ciucă. „Ion Irimescu, acest bunic absolut, dincolo de faptul că i-a fost refuzată bucuria de a crea biologic, de a avea urmași, a creat în absolut. Ingratitudinea funcționează și probabil că în timp copiii și bunicii noștri ne vor uita, dar cel care a creat o operă de talia lui Irimescu nu poate fi uitat, pentru că lucrurile funcționează exponențial și ele se multiplică cu cît timpul devine mai nesigur, amintirile mai nesigure, mai aproximative, și atunci ajungem la ideea de legendă și de mit…..Morții sunt, ei nu sunt absenți niciodată. Ei sunt doar invizibili. Depinde doar de noi ca această vizibilitate să însemne sentimentul de recunoștință față de un mit care ne onorează că i-am fost, în trecere, contemporani”.
Extrem de sentimental, scriitorul Grigore Ilisei a vorbit despre duhul maestrului care veghează asupra tuturor celor care îi iubesc arta, chiar dacă este mâhnit că vede ferecate ușile muzeului său. „Este o dezamăgire adâncă. Poate o lucrare potrivnică cu care deseori marii artiști se întâlnesc, dar, în același timp, există și o rază de optimism în ceea ce se întâmplă astăzi. În primul rând prezența foarte numeroasă, extrem de selectă a participanților, este un semn că artistul s-a înrădăcinat în sufletul contemporanilor săi pentru care el a lucrat cu mare noblețe, și gestul lui este un gest pilduitor care ar trebui urmat de unii dintre noi, un gest al dăruirii pentru semeni.” Totuși, se pare că la un moment dat, duhul maestrului a poposit printre numeroșii invitați cărora le-a mărturisit, folosindu-se de filmul “Veacul lui Irimescu”, cât de mult și-a iubit prietenii, dar mai ales locurile natale.
– Spiritul maestrului se poate întoarce liniștit printre îngeri
Cea de a doua parte a acțiunii omagiale a fost dedicată citirii testamentului marelui artist Ion Irimescu, după care apartamentul maestrului a fost inaugurat ca spațiu expozițional. Cu acest prilej au fost făcute din nou referiri la dezinteresul și neimplicarea celor aflați la conducerea României, în onorarea promisiunilor făcute în ceea ce privește reabilitarea Muzeului de Artă ce poartă numele singurului artist care a avut propriul muzeu încă din timpul vieții. Tot atunci a fost citită o scrisoare trimisă de maestrul Ion Irimescu secretarului de stat Virgil Nițulescu, prin care îl anunța pe acesta că, „În extremis, în cazul imposibilității statului român de a rezolva în timp util aceste chestiuni …voi fi nevoit să reziliez contractul de donație cu statul român și să donez statului francez (din care artistul își trage rădăcinile, mama sa fiind franțuzoaică – n.r.) creația mea artistică. Îmi doresc din tot sufletul să nu ajung la această măsură extremă, pe care a fost nevoit să o facă și Brîncuși.”
Totuși, în ciuda acestor neajunsuri financiare cu care se confruntă Muzeul, se poate spune că spiritul maestrului a putut să se întoarcă fericit printre îngeri. Motivul e simplu: memoria sa va fi mereu cinstită cum se cuvine, cel puțin aici, pe plan local, deoarece Ion Irimescu este, la fel ca și Sadoveanu, Creangă, Birlic, Cazaban, Lefterescu, Ionescu-Ogrezeanu, Băcescu și mulți, mulți alții, o emblemă a urbei de pe Șomuz.