„Împăratul muștelor”

O carte pe zi: „Împăratul muștelor”
Autor: William Golding
Traducător: Constantin Popescu
Apariție: 2007, 2009, 2013, 2023
Nr. pagini: 332
Editura: Humanitas
Scriitorul britanic WILLIAM GOLDING s-a născut pe 19 septembrie 1911.În 1940 se alătură Marinei Regale.Experiența războiului – participă la scufundarea navei germane Bismarck și la debarcarea din Normandia – îl marchează profund și-l împiedică să mai vadă în om o ființă inocentă: pentru el până și copiii poartă în suflet germenele răului. Aceasta este tema primului său roman, „Împăratul muștelor” (Lord of the Flies, 1954), respins de douăzeci și unu de editori înainte de a fi publicat de Faber&Faber.În 1983 Golding primește Premiul Nobel pentru literatură.
Romanul “Împăratul muștelor”, devenit un clasic al secolului XX, continuă să aibă un ecou rareori întâlnit în istoria literaturii.
Descriere
Un grup de copii scapă cu viață din catastrofa prăbușirii unui avion și încearcă să supraviețuiască pe o insulă pustie din mijlocul Pacificului. Însă ceea ce ar putea fi aventura vieții lor, o nouă robinsoniadă departe de adulți și de regulile acestora, se transformă într-un coșmar ucigător de vise: ura ia locul inocenței și crima se înstăpânește peste o lume care-și rătăceste busola.
O parabolă de o forță incredibilă care ne oferă un răspuns deopotrivă crud și realist la întrbarea: este libertatea absolută calea spre paradis?
Frânturi din „Împăratul muștelor”
…”Iar în mijlocul lor, plin de sângele murdar, părul aspru și nasul curgând, Ralph plângea pentru sfârșitul inocenței, pentru întunericul din inima omului, și căderea adevăratului său prieten, înțeleptul Piggy.”
“Iată, în sfârșit, locul multvisat, dar niciodată înțeles pe deplin, prinzând brusc viața adevărată.”
“Cu ochii strălucitori, cu gurile deschise, triumfători, savurau dreptul de a domina. Se simțeau înălțați: erau prieteni.”
“Dacă te temi de cineva, îl urăști, dar nu te poți împiedica să nu te gândești la el.”
“Îl cuprinse din nou o dispoziție ciudată, foarte neobișnuită. Dacă fețele arătau altfel când erau luminate de deasupra sau de dedesubt – ce mai era o față? Ce sens avea totul?”