A fost fascinată în copilărie de ochii rotunzi și negri ai copiilor din tablourile lui Nicolae Tonitza. A început să picteze de la 13 ani, îndrumată de profesori care au apreciat-o și au încurajat-o, în ciuda opoziției mamei, care dorea ca fiica ei să devină învățătoare. Astăzi, Simona Covaliu are 31 de ani și participă la primul festival internațional de Fringe din România, Watumi Festival & Fringe, la Brașov.
Artista Simona Covaliu lucrează acasă. Am găsit-o la cafeaua de dimineață, îmbrăcată într-un tricou verde fără mâneci și o pereche de blugi tăiați, umblând cu tălpile goale prin casă. Un chip luminos, încadrat de păr blond-roșcat retezat scurt, cu ochi mari azurii, umbriți doar de nălucile trecutului.
Este agitată pentru că marți (n.r. – astazi) pleacă la Brașov, la festivalul de artă și încă mai are de lucru la ceea ce va expune pentru copii – păpuși, monștri cu fețe prietenoase și cu nume, culorile pentru facepaiting și tablourile pentru copii, cu vaci, oi, girafe și urși veseli, numai bune de decorat o cameră pentru cei mici.
Povestește că din totdeauna i-a plăcut să picteze, dar „organizat” o face de la 13 ani, după ce la o oră de desen a luat nota nouă și a considerat că i s-a făcut o nedreptate.
„M-am îmbolnăvit, am stat o săptămână acasă și am făcut un teanc de desene, ca să demonstrez că meritam mai mult. Exageram trăsăturile personajelor, închipuite sau reale, astfel că desenele se apropiau mai mult de caricatură. Domnul profesor Dumitru Rusu m-a încurajat și mi-a sugerat să exersez mai mult, și în afara școlii”, amintește cu nostalgie Simona.
Pictura a ajutat-o să uite că este crescută de o mamă singură, că tatăl a dispărut din peisajul familial de când ea avea 3 ani și mai trecea s-o vadă când își aducea aminte, că cei din jur nu erau atinși de compasiune în fața încăpățânării și eforturilor unei femei de a demonstra că își poate crește și singură copilul.
Unchiul ei, persoană importantă din Suceava, a refuzat să-i dea Simonei un milion de lei să se înscrie la facultate
În fața foii de desen și cu culorile în mână, Simona își crea lumea pe care o dorea. „Mama dorea să fiu învățătoare, eu voiam să merg la liceul de artă. Cu greu, am câștigat. Doi ani am făcut grafică, doi ani pictură, sub îndrumarea profesorilor Camelia Rusu-Sadovei și Vespasian Ionașcu, apoi s-a cam terminat cu studiile. Îmi doream foarte mult să urmez facultatea de artă plastică, dar nu ne puteam permite”, a spus Simona.
Mama nu avea resurse financiare, în schimb familia tatălui, da. Fata de 18 ani și-a călcat pe inimă și a mers la fratele tatălui, persoană cu importantă funcție publică în Suceava încă de prin anii 90, și l-a rugat să-i dea un milion de lei ca să se înscrie la facultate.
„Mi-a dat 500 de mii și mi-a zis că de rest să mă descurc. A fost una din cele mai crunte dezamăgiri, pentru că tatăl meu îmi spusese, în una din rarele lui vizite prin Suceava, de față cu unchiul meu, că dacă am vreodată nevoie de ceva să apelez la el. A fost dureros”, își amintește tânăra.
A început să lucreze, mai întâi grafică de presă, apoi în învățământ sau la diverse firme. În 1999 a primit o invitație de a participa la o expoziție în Italia, dar nu a reușit să ajungă decât până în Slovenia: „Eram singură, fără prea mulți bani și am mers să cer ajutorul consulatului român de acolo. Nici nu mi-au deschis ușa. M-am dus la prima biserică pe care am văzut-o, m-au primit grozav de bine. Le-am spus ce am pățit și mi-au cerut să le pictez ceva. Nimerisem la o facultate de teologie și artă teologică. Mi-au organizat o expoziție, mi-au vândut toate lucrările și mi-au propus să studiez la ei. Taxa pentru studenți străini era de 300 de dolari. Nu mi-am putut permite”.
S-a întors în Suceava, a avut și aici o expoziție, la un club, apoi împreună cu câțiva prieteni a deschis o galerie de artă, care a ținut trei ani.
Dezamăgită, și-a jurat că nu va mai picta niciodată. S-a căsătorit și are doi copii, iar familia a determinat-o să se întoarcă la prima dragoste. Spune că cele care au inspirat-o să picteze din nou au fost cele două fetițe și pictează aproape doar pentru copii. Tot fetele îi sunt și cei mai severi critici și o îndrumă spre ce își doresc cei mici de la artă.
Lucian, bărbatul cu care s-a măritat în 2004, o încurajează permanent și o prezintă tuturor ca artistă, ceea ce o face pe Simona să spună că „asta este cea mai mare dovadă de apreciere și respect pentru ceea ce fac”.
La Watumi Festival & Fringe, monștrii Simonei se vor împrieteni cu copiii
În urmă cu o lună, i-a venit ideea să confecționeze „monstruleți”. „Copiilor le este teamă de monștri, mai ales dacă și părinții fac greșeala să-i sperie astfel. Eu vreau să le alung spaimele, să-i împac cu monștrii din imaginația lor, vreau să le arăt că sunt personaje pozitive, simpatice, cu care se pot împrieteni”, explică Simona.
Îl prezintă pe Lilu, un șoricel vesel din pluș, pe care orice copil și-ar dori să-l aibă lângă el pe pernă înainte de culcare. Toți monstruleții sunt în culori vii, au figuri prietenoase și au un nume, ceea ce face legătura cu copilul mai apropiată. Din când în când, Simona mai pictează porțelanuri sau icoane și cântă la mandolină.
Arta a ajuta-o să-și creeze lumea senină pe care a visat-o și i-a deschis drumul spre participarea la festivalul de la Brașov, pe care îl abordează cu destule emoții. Aici se va întâlni cu peste 200 de artiști din toată țara, din Franța, Anglia, Coreea, Belgia, Germania și Turcia. Conceptul de Fringe, născut în 1947, în Edinburgh, a revoluționat ideea de festival de artă, permițând artiștilor liber profesioniști să se adreseze publicului în cadrul unei manifestări artistice de amploare.
Watumi Festival & Fringe promovează arta în diversele ei forme de manifestare, iar programul de la Brașov, în perioada 22-26 iulie a.c., cuprinde evenimente din aria artelor scenice, artelor vizuale, artă urbană, artizanat și muzică. Granițele dintre artist și public tind să dispară, iar spectatorul este invitat să-și exploreze latura creativă, să participe.
Simona, pe lângă lucrările pe care le va expune, îi invită pe copii să-i învețe să-și confecționeze singuri zmeie, haine pentru păpuși sau decorațiuni pentru camera lor. Tinerii iubesc aceste festivaluri pentru că ideea de Fringe este asociată cu liberalizarea artei.
