Pentru mine, prima mare deziluzie a sezonului fotbalistic s-a consumat joi noapte, odată cu eliminarea Fiorentinei în semifinalele Cupei UEFA. Mizasem sentimental, încă din toamnă, pe o prezență a toscanilor în ultimul act, fiindcă la o victorie cu trofeul pe masă aproape că nu cutezam să sper, ar fi fost un răsfăț. Evident, fotbalistul Adrian Mutu a avut rolul său în această simpatie a mea pentru clubul viola. Încă îi țin pumnii lui Mutu pentru locul patru în Serie A, deși asta ar însemna o Ligă a Campionilor fără Kaka și Ronaldinho, doi dintre jucătorii care m-au fermecat de-a lungul timpului.
Revenind la semifinala UEFA, cu atât mai mare este dezamăgirea, cu cât Fiorentina a avut în mână toate atuurile pentru a face pasul cel mare. Mutu n-a mai fost decisiv, dar nimeni nu este abonat la golurile de la 25-30 de metri. Oricum, alături de acest uriaș portar Frey, pe care selecționerul Franței numai dacă ar fi autist l-ar ignora pentru Euro, Mutu a fost printre remarcații jocului. Așa cum perfect l-a caracterizat La Gazzetta dello Sport, a încercat de toate, s-a zbătut, a alergat, a pendulat, a sugerat câteva faze clare de gol (pase decisive sau centrări), de încă vreo două ori a fost el însuși aproape de a înscrie (acel voleu frumos care ar fi prins cadrul porții dacă nu l-ar fi lovit în cap pe unul dintre fundași, precum și acea reluare cu capul, din cădere, care s-a scurs puțin pe lângă poartă). Degeaba când n-ai cu cine… Trec peste lista cu jucători fazi (doar Kuzmanovic a mai mișcat ceva, păcat că a început ca rezervă), pentru a trece direct la Vieri. Cu tot respectul pentru marele atacant de odinioară, Vieri a “îmbătrânit” urât, actualmente joacă precum o gloabă! Nu mă refer aici doar la penalty-ul executat execrabil, precedat de o împleticire poreclită fentă, la care s-a și accidentat de altfel (!), ci la întreaga sa evoluție… Emblematică indolența de la centrarea lui Jorgensen (un alt jucător absolut dezolant în rest, mai slab de 10 ori decât Neșu în ziua sa cea mai neagră!!), pe poziție viitoare în fața porții, la un singur metru distanță de Vieri, dar acesta scosese deja procedeul numit “alunecare” din vocabularul său fotbalistic. Proastă afacere au mai făcut zgârciții de la Fiorentina! După ce au luat o căruță de bani pe Luca Toni, l-au promovat firesc pe junele Pazzini, însă, în loc să-și asigure alternativă serioasă, au preferat să-l ia pe old(play)boy-ul Vieri pe gratis, în condițiile în care acesta abia fusese acceptat “de probă”, mai rău ca un debutant, de către Atalanta, care l-a plătit numai la gol înscris (subțire, doar două!). Cine n-are bătrâni, să-i cumpere, așa spune proverbul, nu să-i ia pe gratis! Iar după ce că în ultimii ani avea în palmares mai multe muieri decât goluri, Vieri a mai descălecat și plin de figuri la Firenze, cu pretenții de lider, de destinatar final al paselor și de executant al loviturilor libere, motiv pentru care acum ceva timp a fost la un pas de a-i aplica o corecție fizică lui Mutu! Păcat că în acest ultim sezon al său a fost și cioclu al speranțelor florentine…
Culmea este că italienii au avut de partea lor și arbitrul, care le-a acordat cel puțin acel 5% “tradițional”. Mai ceva ca la baschet, a penalizat orice contact cu lovituri libere pentru gazde, lucru suportat cu stoicism de scoțieni, care ne-au dat o lecție de atitudine! Antrenorul Walter Smith aducea un pic cu Hizo, mai puțin pleșuvia și, evident, crizele de furie. Păi cu o astfel de prestație, Hizo l-ar fi făcut pe central să-și înghită fluierul! La faza cartonașului roșu, să zicem că “a avut acoperire regulamentară”, oferită de Cousin, mai puțin de Liverani, care a preferat să se dea lovit în urma unei înfruntări cocoșești. A fraudat, dar uite că asta s-a întors împotriva lui la loviturile de departajare, unde a încercat să se dea mai tehnic decât este, executând de pe loc. Pe loc, repaus!
