Imaginația unui copil este de cele mai multe ori spontană. Interferând cu viața intelectuală și emoțională ea combină și recombină experiențele acumulate creând experiențe noi.
Calitatea creației este influențată direct de calitatea prelucrării informației.
Acțiunile de creație organizate (desen – în diferite tehnici, colaj – cu materiale variate, muzică, jocurile de construcție etc.) reprezintă un bun teren de exprimare a imaginației și stimulează fantezia.
Imaginația reproductivă este solicitată permanent în procesul înțelegerii și al învățării, mai ales în trecerea de la particular la general. Ea ajută ca schemele, tabelele și simbolurile să nu rămână fără semnificație.
Imaginația creatoare implică școlarul efectiv. Produsele fanteziei sale îl încântă, chiar dacă de multe ori sunt doar parțial reușite. Jocul incită imaginația creatoare. Copilul își improvizează o căruță dintr-un scaun răsturnat, o undiță dintr-un băț, o poșetă dintr-o cutie, face un tort sau un castel de nisip etc.
Imaginația influențează personalitatea. Uneori capacitatea de creație este foarte activă, chiar și atunci când gustul estetic este încă neformat sau capacitatea de execuție este încă limitată.
Spontaneitatea și originalitatea imaginației sunt îngrădite mai mult în perioadă școlară decât în cea preșcolară. Școală impune rigori, limite, reguli, cere raționamente, justificări, gândire logică …
Activitatea creatoare întreținută de aptitudini reprezintă creativitatea specifică. Pe lângă această există și o creativitate nespecifică care antrenează imaginația în acțiuni inedite.
Imaginația creatoare este mai puțin controlată critic decât cea reproductivă, de aceea reprezintă de multe ori o aventură spirituală.
Este indicat ca imaginația să nu fie opresată în mod brutal. Chiar dacă uneori copilul dă impresia că-și construiește o altă lume, este important să cunoaștem părerea lui, explicațiile pe care le oferă. Retezarea bruscă poate inhibă imaginația, poate degeneră în frustrări și neadaptări.
Acceptarea fără limite poate avea și ea riscul ei, poate duce la pierderea contactului cu realitatea. De aceea, că în orice domeniu, trebuie echilibru, răbdare și tact.
Imaginația este un dar psihic și trebuie să sprijine eficient procesul de învățare și întreaga dezvoltare a personalității copilului.
Să medităm puțin la cuvintele lui Albert Einstein „Imaginația este mai importantă decât cunoașterea. Cunoașterea este limitată, imaginația înconjoară lumea.”
www.problemele-copilului-meu.ro
