Iluzionism – acțiunea pe care o prezintă un actor de circ, scamatorie, ansamblu de procedee folosite pentru a crea iluzia realității. Aceasta este una dintre definițiile cuvântului găsite în dicționar, care îmi place cel mai mult. Dacă te uiți puțin mai bine, cu ce crezi că se aseamănă? Cine mai are ceva în comun cu acest cuvânt? Vă zic eu, viața însăși, miile de persoane, care cresc și care se dezvoltă intelectual. Viața este iluzia în sine pe care ne-o creăm când deschidem ușa și ieșim din casă, iar actorul de circ este omul care mai mult sau mai puțin se folosește de un ansamblu de procedee pentru a-și crea o identitate în fața lumii, o iluzie a realității, o iluzie a propriei persoane.
Câte? Unde? Și cea mai importanta întrebare: De ce?
Câte persoane se folosesc de iluzii, Unde își manifestă fiecare abilitatea, și De ce fiecare actor de circ (om) decide să le folosească?? Deoarece ne naștem și ne dezvoltam într-o societate în care totul începe de la propria imagine (vorbe atitudine, îmbrăcăminte) și de la părerea celui de alături. Din cauza părerilor celor din jur, omul își pierde frânturi din propria identitate, își pierde puterea de a se arata așa cum este de fapt, doar pentru un simplu fapt, acela de a fi plăcut și/sau acceptat, în schimbul unor clipe și momente plăcute în compania altora.
Cu toții ne cufundăm adeseori în iluzii, pentru a arată ceea ce poate este departe de adevărata fire sau de propria idee.
Cum ar fi dacă am face câteva scamatorii pentru a arăta adevărata noastră valoare de necontestat, pentru că fiecare e foarte bun la ceva anume, fără a folosi modelul de lut din grădina vecinului, ca să nu devenim pe zi ce trece niște maeștri ai iluzionismului.
Mirela Rebei
