Fostul șef al statului Ion Iliescu împlinește, astăzi, 80 de ani, el preferând să își sărbătorească, de această dată, aniversarea cu o zi înainte, în mod discret, spre deosebire de anii precedenți.
În ultimii douăzeci de ani, zilele de Sfântul Ion și 3 martie s-au consacrat deja ca ocazii în care admiratorii puteau să îl felicite pe cel care, mai mult ca oricine, a fost numit „domnul președinte”.
După douăzeci de ani în care nici înfrângerea în fața lui Emil Constantinescu, nici renegările lui Petre Roman și Teodor Meleșcanu, nici părăsirea definitivă a Palatului Cotroceni și nici pierderea șefiei PSD nu l-au determinat să iasă din prima linie a politicii, Ion Iliescu a ales discreția cvasi-absolută când a venit vorba de a-și serba onomastica și ziua de naștere.
Pentru prima dată, în contrast cu aniversările de Sfântul Ion de acum câțiva ani, când simpatizanții luau cu asalt fie Palatul Cotroceni, fie sediul din Kiseleff, unii plecați de cu noapte de prin colțurile țării, Ion Iliescu a ales, pe 7 ianuarie 2010, să serbeze într-un cadru restrâns, fără a face primul titlu din jurnalele de știri. Corespunzător, aniversarea zilei de naștere, în ciuda faptului că sărbătoritul împlinește vârsta de invidiat de 80 de ani, a fost una reținută, discretă și cu puține reflectoare publice. În contrast cu cozile interminabile cu care ne obișnuise pe când era „locatar” al Palatului Cotroceni, Iliescu a primit, la 80 de ani, puțini lideri de partid și câțiva admiratori, însă la fel de înfocați.
În 2010 nu au mai existat nici muzica populară, nici brațele pline de trandafiri ale lui Marian Oprișan, nici mesele cu cozonac, sucuri, și fursecuri, nici interminabilele pupături, nici horele de ocazie, nici „Ionel, Ionelule”, cântat pe două sau pe mai multe voci.
Tarafurile venite din colțurile țării, ansamblurile folclorice și călușeii sprinteni care așteptau să intre în curtea Cotrocenilor au fost înlocuite, în 2010, de câteva fidele admiratoare, care nu acceptă că peste Ion Iliescu ar fi putut trece 80 de primăveri.
2004 a însemnat ultima aniversare, ca președinte, la Palatul Cotroceni. Profitând și de „porțile deschise”, aproape 2.000 de simpatizanți l-au felicitat pe Ion Iliescu. Admiratorii cei mai fideli simțeau deja regretul că mandatele nu-i mai permiteau lui Iliescu să candideze și opinau că ar fi utilă o lege corectoare, pentru a asculta de glasul poporului, care „îl vrea” în continuare în fruntea țării. Nu au lipsit foștii miniștrii, viitorii foști-miniștri ai PSD: Adrian Năstase, Valer Dorneanu, Nicolae Văcăroiu, Mircea Beuran, Victor Ponta, Daciana Sârbu, Radu Mazăre, Bebe Ivanovici, Marian Vanghelie. Responsabil cu atmosfera a fost Marcel Pavel, refrenul la modă fiind „Frumoasa mea. Pentru a marca despărțirea de Cotroceni, Iliescu și-a servit oaspeții, pe lângă tradiționalul cozonac, pentru prima dată, și cu vin.
Prima aniversare în care fastul a lipsit a fost, oarecum de așteptat, cea din 2005, când Iliescu a împlinit 75 de ani. Era prima aniversare de după plecarea de la Palatul Cotroceni. Se întâmpla la sediul central al PSD. Ion Iliescu era așteptat să preia frâiele partidului. Erau vremurile în care fostul președinte anunța presa că simte că are „de trei ori 25 de ani”. Lipsa tarafurilor specifice aniversărilor de la Cotroceni a fost compensată de mulțimea de pensionari care au venit să îl felicite și de cozile făcute de liderii PSD: Miron Mitrea, Victor Ponta, Dan Ioan Popescu, Ecaterina Andronescu, Ioan Mircea Pascu, Viorel Hrebenciuc, Marian Sârbu, Gabriel Oprea, Valer Dorneanu, Bogdan Niculescu-Duvăz, Titus Corlătean și Mihai Tănăsescu. Cadourile, de asemenea, au compensat lipsa fastului, trandafirii roșii fiind însoțiți fie de gravuri, fie de o sticlă „Dom Perignon”, fie de un set „Mont Blanc” ori de o plachetă aurită, cu inscripția „Un om, o țară, o Revoluție”. Au existat, însă, și absențe notabile: Marian Oprișan, unul din remarcații aniversărilor din Cotroceni, dar și Adrian Năstase și Mircea Geoană, prinși cu afaceri social-democrate în afara țării.
2006 a însemnat, paradoxal, anul dulciurilor oferite cadou președintelui care descoperise că „prudența este condiția supraviețuirii”. Chiar și soția, Nina Iliescu, îi pregătise un tort, care îl aștepta acasă, după ce se vor fi terminat felicitările lui Mircea Geoană, Adrian Năstase, Marian Vanghelie, Rodica Stănoiu, Victor Ponta, Nicolae Văcăroiu, Gelu Voican Voiculescu, Antonie Iorgovan. Erau vremurile când admiratorii descopereau că Iliescu fusese „ca o mamă” și pentru PSD și pentru țară.
Aniversarea din 2007, la împlinirea a 77 de ani, i-a adus lui Iliescu și felicitările lui Traian Băsescu, care i-a trimis un coș cu trandafiri galbeni, după ce, un an înainte doar îl felicitase telefonic. Încă mai era moda tarafurilor, 2007 fiind rândul unuia din Valea Izei. În amintirea sărbătorilor de la Palatul Cotroceni, Iliescu s-a prins, atunci, în ritmul muzicii, acompaniind versul „Să fii mare nu-i mirare, să fii om e lucru mare”, al tarafului, cu propriul vers „Să fii domn e o întâmplare”. Pe lângă cozile făcute de pensionari, în 2007 și liderii partidului erau nevoiți să își aștepte, măcar jumătate de oră, rândul pentru a-l felicita pe președinte. Adrian Năstase îi oferea cartea „Bush at War”, iar de la ceremonie nu au lipsit Mircea Geoană, Nicolae Văcăroiu, Marian Vanghelie, Robert Negoiță, Nicu Bănicioiu, Corina Crețu, Rodica Stănoiu, Rovana Plumb, Gabriel Oprea, Ion Mircea Pașcu, Valer Dorneanu, Dan Mircea Popescu, Eugen Bejinariu, Emilian Cutean, Daniela Bartoș, Răzvan Theodorescu, și fostul director al SPP, Gabriel Nagy. Iliescu a primit o statuetă orientală, prezentată de un simpatizant cu titlul „Zeul puterii călare pe un tigru”.
La împlinirea a 78 de ani, aceeași rețetă aniversară: pensionari, cozi făcute de „greii” PSD, cadouri cât mai sugestive. Era vremea când Iliescu, în ochii admiratoarelor, rămăsese un „bărbat apetisant”, când Năstase îi oferea o statuetă mică a lui Buddha, „un simbol al înțelepciunii”. Încă se mai purtau torturile din marțipan, cu imaginea sărbătoritului înconjurată de lumânări fumigene. Iliescu era felicitat de Mircea Geoană, Mădălin Voicu, Cristian Diaconescu, Titus Corlățean, Marian Vanghelie.
Anul 2009 și vârsta de 79 de ani a însemnat și primul incident neplăcut. Pe lângă deja tradiționalii trandafiri galbeni primiți de la Traian Băsescu și cei roșii primiți de la simpatizanți, Iliescu a avut parte și de un cadou nedorit. Opt tineri autointitulați „Noii golani” l-au așteptat la sediul din strada Atena, cu lumânări aprinse, îmbrăcați cu tricouri negre inscripționate cu cuvintele „Criminal”, „Vinovat de crimă”, „Basarabia – pământ românesc”.
Aniversarea din 2010 a fost cea mai discretă. Pentru prima dată, ziua de 3 martie a urmat unui Sfântul Ion în care sărbătoritul nu a mai primit cadouri și urări în public.
Cu atât mai mult, decizia de a limita urările simpatizanților și cu ocazia zilei de naștere, nu oarecare, ci aniversarea a 80 de ani, a părut surprinzătoare. Sărbătorirea cu o zi în avans, în umbra camerelor TV și a aparatelor foto, lăsate la poarta sediului din strada Atena, a fost transmisă doar câtorva prieteni fideli și puținor lideri de partid.
Nu au fost alături de Ion Iliescu, la împlinirea a 80 de ani, nici Adrian Năstase, nici Mircea Geoană, locul lor fiind luat de noul lider, Victor Ponta. Din mulțimea de președinți, vicepreședinți și miniștri PSD au mai venit să îi ureze cele cuvenite Gelu Voican, Emilian Cutean, Răzvan Theodorescu.
A fost aniversarea care a urmat unui an în care Iliescu a cochetat cu retragerea din prim-planul politicii, a amenințat cu retragerea din funcțiile deținute în PSD și, mai ales, a fost aniversarea care a urmat unui discurs „ca în vremurile bune”, la un Congres care a predat ștafeta unei noi generații în PSD și în care Iliescu a lansat „brandul Iliescu”.
