Îi cred pe toți

Da. Îl cred pe Nașu’ când spune că Iancu a vrut să dea vreo două milioane de euroi șpagă (din care doar 500.000 arbitrilor, ceea ce mi se pare o chestie de un curaj nebun, mai ales după ce se umpluseră pârnăile cu ei: păi cum, după ce s-a dovedit cu acest prilej că e o meserie cu grad ridicat de risc – ca la mineri, cosmonauți, traficanți de droguri -, să vrei tu, Iancule, ca pentru numai juma’ de milion să-ți bage „cavalerii dreptății” titlul în buzunar!?) pentru ca de vreo două decenii, de când Nașu și banda au încălecat fotbalul românesc, nici o șpagă nu se-nvârte fără ca bandiții de la vârf să știe și, evident, să-și ia partea. Chiar partea leului, deși în acest caz concret ar trebui umblat puțin la zicală, în limitele permise de manualul de Zoologie: partea măgarului, a porcului, a maimuței. Dar de crezut îl cred. Îl cred și pe Iancu, ba încă mai abitir (și nu doar fiindcă rimează cu „hai, sictir!”) când vorbește de banda mafiotă de la vârful LPF și FRF și care a încercat, cu succes, după cum se vede, să-l distrugă, cu tot cu echipă. În fond, dacă nu le-a ieșit chestia prin intermediul lui Zambon, erau datori să încerce ei înșiși să-l belească pe Jambon (că altfel cum l-ai putea porecli pe Iancu?!). Iar operațiunea este doar o consecință a tentativei de mituire cu doar 2 milioane: păi asta-i valoare lor, două nenorocite de milioane, când numai Corleone, singur-singurel, și-a tras vreo 6 doar din drepturile de televiziune a meciurilor!? Îl cred și pe Argăseală, omul lui Becali, care zice că știa de intenția de mituire, ba chiar mai mult decât prin oricare altul, sau decât pe toți la un loc: păi dacă un arbitru, ieșit în deplină libertate din arbitraj (minune dumnezeiască!) nu s-o pricepe la șpăgi, atunci cine să se mai priceapă!?… Că tot veni vorba: cum aș putea să nu-l cred pe însuși Gigi Becali când vorbește despre șpăgile lui Corleone, când el își plimba geamantanele doldora de șpagă la vedere? Cum la fel de mult îl cred și pe Corleone care zice că are dovezi (ba și martori, inclusiv el însuși!) asupra șpăgilor deversate de Becali în nenumărate rânduri. Ceva totuși nu cred: ei bine, nu cred că vreodată, în țara asta prost făcută, se va învrednici vreun procuror să-i înhațe pe toți borfașii ăștia, chit că toate cele pomenite în acest articol reprezintă niște autodenunțuri fără fisură. Oare în Turcia, Italia, Grecia, Olanda, cine i-o fi arestat pe borfașii din fotbal? Ori poate că acolo n-or fi procurori, ci altceva?