Ieșirea PC de la guvernare – măsură înțeleaptă sau harakiri politic?

PC speră ca, prin ieșirea de la guvernare, să se salveze din punct de vedere politic, dar s-ar putea ca prin această decizie, partidul lui Dan Voiculescu să-și fi făcut un harakiri politic și să nu mai intre, în veci, în Parlament.
Pentru unii, ieșirea PC de la guvernare nu reprezintă mare lucru, având în vedere că această „buturugă mică” sau „soluția imorală”, cum spunea președintele Traian Băsescu, era un fel de „Gigi Contra”, care avea demnitari în Guvern, dar critica, aproape mereu, deciziile Executivului.
PC a jucat, mereu, la mai multe capete, a fost când cu PSD, când cu Alianța DA, în funcție de vremuri și interese și a știut cel mai bine cum arată gustul trădării și al ipocriziei.
Intrat în Parlament la braț cu PSD , după care a urcat, rapid, în barca guvernării, alături de democrați și liberali, PC a arătat, uneori, ca un jucător care, fie are mulți ași în mânecă, fie joacă la derută.
Poate că jocul PC a fost singurul joc politic rațional, pe care liderii PC îl puteau juca, pe partitura existentă, din care partidul să cadă mereu în picioare. Și, poate că, uneori, nici nu a fost greșeala PC, ci a celor care au tolerat și încurajat comportamentul conservatorilor.
De exemplu, nimeni nu a avut curajul să ceară PC să iasă de la guvernare, pentru că liderii acestui partid erau într-o permanentă campanie electorală (la fel ca și celelalte partide, de altfel) și criticau Guvernul, ca și când ar fi fost arbitrii și nu jucători.
Nimeni nu a cerut sancționarea PC pentru că una promitea la ședințele coaliției majoritare și alta spunea la conferințele de presă. Nimeni nu le-a cerut nimic conservatorilor, pentru că nimeni nu putea ridica piatra, pentru că toată lumea se afla într-o permanentă campanie electorală, pregătită pentru niște ipotetice alegeri anticipate.
PC a fost partidul care a amenințat, de mai multe ori, cu ieșirea de la guvernare și care a propus, prin vară, o altă formulă de guvernare, care să excludă PD. Propunerea PC nu a fost îmbrățișată, însă, nici de partenerii de guvernare ai PD și nici de partidele din opoziție.
În actuala formulă de guvernare, pe o perioadă de doi ani, conservatoriide azi, umaniștii de ieri, nu s-au înțeles aproape cu nimeni: nici cu PNL, nici cu PD și nici cu UDMR. Nici asta n-ar fi o mare noutate, pentru că, prin definiție, partidele din actuala formulă guvernamenatlă nu s-au înțeles între ele. Așa că a părut aproape normal demersul PC de a iniția o moțiune simplă, împotriva UDMR, pe tema declarațiilor liderului UDMR Marko Bela privind autonomia teritorială.
În acest context, două întrebări se ridică: „Ce ar fi mai avut PC de câștigat prin rămânerea la guvernare?” și „Ce câștigă PC prin ieșirea de la guvernare?”
Dacă ar mai fi rămas lângă PNL, PD și UDMR, conservatorii s-ar fi căpătuit doar cu erodare și compromitere. Deși a avut un număr mic de demnitari în Guvern, PC a reușit „performanța” ca unii dintre acești demnitari să-și lege numele de povești neclare, cercetate de instanțe- cazul fostului vicepremier George Copos și a ministrului Codruț Sereș.
Ce câștigă PC, prin ieșirea de la guvernare? Câștigă timp pentru a se pregăti de alegeri. Conservatorii sunt primii care fug de la masa guvernării de frică să nu plătească nota de plată. De fapt, cam toți mesenii din actuala guvernare ar vrea „să nu servească” nota de plată, ci, dacă se poate, aceasta să fie transmisă, din mână în mână, PNL, că tot este partid istoric și ar trebui să rămână doar în istorie.
Ieșirea PC de la guvernare este o dovadă de iresponsabilitate sau arată un remarcabil simț politic al conservatorilor? Asta este o întrebare la care doar conservatorii vor putea răspunde, după următoarele alegeri parlamentare.