Cum putem extrage însușiri din experiențele copiilor noștri este foarte simplu în cazul celor pozitive:
Spune mulțumesc – este politicos.
Dă păpușa unui alt copil în parc – este darnic.
Dă cu mătura în bucătărie – este harnic.
Se îmbracă singur – este descurcăreț.
Provocarea este să reușim să extragem chiar și din experiențele pe care le percepem ca fiind negative tot însușiri pozitive ale copiilor. Pentru situațiile în care nu mai e așa de simplu, putem încerca să le vedem din alt unghi:
Dacă s-a împiedicat – nu e “împiedicat” sau neatent, e atent la altceva.
Dacă a băut cafea deși nu avea voie – nu e “neascultător”, e curios și independent, dar și ghidăm dezvoltarea acestor calități prin alte comportamente.
Dacă bate un alt copilaș – nu e “bătăuș”, e ambițios, dar îl învățăm alte căi de a obține ceea ce vrea.
Dacă țipă întruna când vrea ceva – nu e “enervant”, e perseverent și îi putem cultiva perseverența ulterior printr-un joc.
O poezie care ilustrează același lucru e cea a lui Marshall Rosenberg din cartea “Adevărata educație pentru o viață împlinită”:
“N-am văzut copil prost niciodată;
Am văzut câte un copil ce făcea uneori
lucruri pe care nu le înțelegeam
sau lucruri altfel decât le plănuiam.
Înainte de a-i spune că e prost,
gândește-te dacă era chiar așa sau doar făcea
lucruri altfel decât credeai tu c-ar fi fost?”
În mod clar, unele comportamente trebuiesc stopate, dar ele nu arată de la sine o anumită “răutate” a copilului. Din contră, putem să ne folosim de ele pentru a accentua verbal partea pozitivă implicată în acel comportament și ulterior să oferim ocazia acestor trăsături să se exprime prin acțiuni acceptabile.
O altă situație reprezentativă în acest sens e cea în care cineva pune o întrebare copilului nostru și el nu răspunde. De multe ori este etichetat foarte repede: “Vai, ce timid sau rușinos ești!” Uneori e și mai grav fiindcă mama e cea care inițiază această etichetare: “Nu răspunde că e timid”. Și astfel șansele ca data viitoare copilul să răspundă devin și mai mici, deși este exact opusul a ceea ce ne dorim de fapt. Am putea spune în schimb că nu vrea să răspundă, vorbește doar când vrea el, scoțându-i în evidență caracteristici pozitive: e circumspect față de persoanele străine, decide singur când să vorbească sau nu, etc. chiar dacă normele sociale impun un răspuns imediat la o întrebare.
Personal, am și eu tendința de a generaliza comportamentul copiilor mei: dacă nu le place ceva de mai multe ori, înclin să cred că nici în viitor nu le va place acel lucru și nu îi mai solicit în acest sens. Pe când soțul meu verifică de fiecare dată, poate copilul s-a schimbat între timp și noi îi limităm opțiunile și așa am învățat și eu să le ofer de fiecare dată toate alternativele de dezvoltare. Ce dacă a refuzat la zece mese anterioare să mănânce castraveți, poate de data asta (la restaurant cu prietenii sau la picnic în pădure, adică mai ales în circumstanțe diferite) vrea să mănânce chiar și castraveți.
E foarte posibil ca ulterior societatea să nu ne trateze copilul (chiar devenit adult) cu aceeași bunăvoință. S-ar putea ca vecinul, profesorul, colegul sau șeful său să-i sugereze sau să îl facă de-a dreptul nesimțit, leneș, mincinos, incompetent, etc., dar cel puțin el va avea “scutul” format și va ști să contracareze în mintea lui (să transforme etichetările generale ca “incompetent” în fraze specifice: “sunt competent, dar acum am făcut o greșeală”) și nu să interiorizeze aceste categorisiri, ajungând să trăiască stări din ce în ce mai depresiv și să se comporte ulterior din ce în ce mai mult conform acestor etichete.
V-ați spus vreodată ceva de genul “Dacă și așa lumea mă crede încet, de ce să mă mai grăbesc?”
Dacă m-aș gândi acum la o comparație pentru cele de mai sus, îmi vine în minte faptul că noi ar trebui să sădim în copiii noștri semințele fructelor sau florilor pe care ni le dorim să răsară. Uneori însă noi nu sădim nimic (și cresc buruieni) sau sădim cânepa, dar vrem să culegem trandafiri. Și ne dăm seama târziu, abia după ce au răsărit, că nu am folosit semințele cele bune. Așa că … dacă vreți să culegeți trandafiri, sădiți trandafiri!
Psiholog Mihaela ZAHARIA
Parenting trainer & coach Mind Master
www.parenting.ro
