Acum câteva luni mi-am făcut o listă cu însușirile pe care mi-ar plăcea să le aibă copiii mei: să fie descurcăreți, cinstiți, sinceri, să iubească animalele și multe altele. Însă apoi m-am întrebat cum pot să determin eu la ei formarea trăsăturilor pe care eu le consider de valoare?
Știu că pot avea o influență asupra experiențelor copiilor mei, dar în același timp sunt conștientă că din ce în ce mai mult timp ei vor fi sub alte influențe, trăind experiențe diferite și făcând singuri alegeri. Și chiar când vor fi lângă mine, ce pot face eu concret in acest sens?
Ca să le asigur o dezvoltare optimă a inteligenței e simplu fiindcă am în ajutor un curs ce învață copiii tehnici de gândire cum ar fi: să identifice singuri consecințele și efectele acțiunilor lor sau ale altora, să își stabilească scopuri, priorități, să ia în calcul toți factorii când analizează o situație, să țină cont și de punctul de vedere al altor persoane, nu doar de cel propriu, să caute cât mai multe alternative și să facă cele mai bune alegeri, etc.
Dar să îi formez copilului meu un caracter integru, să îl “echipez” cu atitudini sănătoase și cât mai multe resurse pentru viață, devine mai dificil. Totuși am conștientizat că în acest sens mă poate ajuta legătura care există între acțiunile pe care le face o persoană și identitatea acelei persoane. Știți vorba aceea “Ești ceea ce faci (în mod repetat), nu ceea ce spui că ești”? Deci, dacă ești ceea ce faci, înseamnă că și devii ceea ce faci. Așa că soluția a venit de la sine: extrag din acțiunile, experiențele, situațiile pe care le trăiește copilul meu, acele trăsături cu care îmi doresc să se identifice ulterior. Știu deja că identitatea și convingerile noastre ne determină în cea mai mare parte acțiunile pe care alegem să le facem. Și avem nevoie să simțim că există o concordanță între ceea ce credem că suntem și ceea ce facem. Dacă eu cred că sunt un iubitor de animale, probabil nu voi alege niciodată să tai o găină. Dacă eu cred că sunt un șofer bun probabil mă voi încumeta să fac un drum de zece ore noaptea. Dacă mă consider un șofer prost nu mă voi angaja la așa ceva.
De aceea și un copil se va comporta diferit dacă i se va spune și va crede despre el că este, de exemplu, deștept – va căuta toate modalitățile posibile de a rezolva o problemă, decât dacă i se va spune și va crede despre el că este prost – nici nu va mai încerca să rezolve problema, considerând că își pierde timpul degeaba. Sigur, nu toate situațiile vor fi un succes, dar mai ales atunci e mult mai sănătos să creadă că “sunt deștept, dar acum nu știu să rezolv această problemă” și nu să generalizeze.
Am realizat cât de importanți sunt părinții în această formare a identității copiilor, când am văzut pe stradă o mămică ce îi spunea copilului ei că “este rău” fiindcă a vrut să pună mâna pe o sticlă de plastic de pe jos. Fetița mea a auzit acest lucru și a repetat și ea “copilul ăla este rău, copilul ăla este rău”. Nu, copilul nu era rău, era CURIOS!!! Dar el nu va ști asta, din păcate. În schimb va ști cum să-și înfrâneze impulsurile de a cerceta un lucru nou dacă nu va dori să fie iar certat. El tocmai a ratat o ocazie de a învăța că este normal și de dorit să fim curioși, dar e de preferat să nu atingem obiecte murdare care au microbi ce ne pot îmbolnăvi. De aceea ne spălăm pe mâini când venim de la joacă. De aceea nu mâncăm cu mâinile murdare. El va ști doar că este rău. Și când va fi singur va lua decizii conform cu această imagine de sine (formată prin auzirea repetată și interiorizarea expresiilor de genul “ești un copil rău”, “Tu de ce ești rău, uite celălalt copil ce cuminte e!”, etc.): “Ce contează dacă mai fac ceva rău, eu deja sunt un copil rău !” La fel ca unii adulți care atunci când fac o greșeală își spun în mintea lor, sau uneori chiar și cu glas tare “ce prost sunt!” – fiindcă au interiorizat ceea ce li s-a spus prea des în copilărie. ( Mai există o categorie de persoane care au auzit aceleași expresii în copilărie, iar la vârsta adultă ajung să facă orice să nu le mai audă din nou, dovedind opusul lor – dar asta e o altă poveste).
