Hummusul este un preparat care își face loc, încet-încet, și în preferințele gurmanzilor din țara noastră. Motivul poate fi faptul că hummusul este „la modă”, dar la fel de bine este posibil ca oamenii să fi aflat deja despre beneficiile pe care le aduce sănătății.
Termenul „hummus” este un cuvânt arab care înseamnă „năut”. Potrivit definiției din DEX, hummusul este un condiment oriental sub formă de pastă din năut fiert, amestecată cu pastă de susan, usturoi, suc de lămâie și ulei de măsline. Se poate consuma pe lipie, ca gustare, dar se folosește mai ales pentru condimentarea preparatelor de legume sau de carne. Practic, hummusul este un sos arăbesc preparat din boabe de năut fierte și pasate, amestecate cu tahân – o pastă făcută din semințe de susan, la care se adaugă ulei de măsline, zeamă de lămâie, usturoi și sare. Năutul este o plantă din familia leguminoaselor, asemănătoare cu mazărea, care se cultivă de mii de ani în Orientul Mijlociu și în India și despre care se crede că era cultivat și în Grădinile Babilonului.
Istorie și origini
Locuitorii din multe regiuni din lume susțin că țara lor este locul de origine al hummusului. Adevărul este că, din cauza faptului că hummusul se prepară de foarte mult timp, iar rețeta diferă în funcție de zonă, originea exactă a acestui fel de mâncare s-a pierdut în negura vremii. Mai multe surse, despre care se consideră a cunoaște în detaliu istoria preparatelor gastronomice, susțin că există o legendă potrivit căreia hummusul este unul dintre cele mai vechi mâncăruri gătite vreodată de oameni. Alți specialiști cunosc povești care spun că hummusul a fost preparat pentru prima dată la curtea sultanului Saladin, în secolul 12. Originea exactă a hummusului rămâne însă un subiect destul de disputat.
În ciuda faptului că nu se cunoaște originea exactă a preparatului, se știe însă că năutul, ingredientul principal al acestuia, se cultiva în antichitate în zona mediteraneeană și în Orientul Mijlociu. Este cert faptul că năutul face parte din gastronomie de mii de ani, fiind consumat în vechea Palestină, fiind una dintre primele legume cultivate în Mesopotamia, dar și un aliment obișnuit în Roma antică. În afară de aceste date istorice, filosofii greci Platon și Socrate au făcut în scrierile lor referiri la proprietățile și valoarea nutritivă a hummusului, iar arheologii au descoperit rețete străvechi pentru prepararea acestui sos.
Hummusul în alimentație
Hummusul este un preparat foarte prețios, fiind folosit în alimentația vegetarienilor, a lacto-vegetarienilor, dar și a carnivorilor. Atunci când este servit ca gustare, împreună cu lipie, hummusul oferă consumatorilor proteinele de care aceștia au nevoie, având același efect nutritiv ca și orice alte combinații de cereale și legume. Potrivit nutriționiștilor, hummusul are un conținut bogat de fier și vitamina C, dar include totodată cantități importante din vitaminele B6 și B9. În plus, este o foarte bună sursă de proteine, fibre și potasiu. Datorită faptului că năutul și semințele de susan cu care este preparat sunt și ele elemente prețioase pentru alimentație, nu este de mirare că hummusul și-a făcut renumele de delicatesă nutritivă.
Puteți găsi hummus gata preparat la orice supermarket, însă dacă nu vă face cu ochiul cel din comerț, îl puteți pregăti dumneavoastră acasă. Rețete se găsesc în orice carte de bucate, dar și pe internet. Hummusul se prepară foarte ușor, într-un timp foarte scurt și poate fi o delicatesă dietetică dacă scoateți uleiul de pe lista de ingrediente.
Rețetă de hummus
Vă prezentăm o rețetă de hummus dietetic, fără ulei și fără pastă de susan, acesta din urmă fiind un ingredient care nu se găsește întotdeauna în magazinele de la noi. Chiar și fără aceste ingrediente, preparatul final va fi la fel de gustos și de nutritiv ca și hummusul „original”. Pentru preparare, aveți nevoie de o conservă de 400 de grame de năut fiert și scurs de apă (lichidul trebuie păstrat), un ardei iute jalapeno proaspăt, tocat, o jumătate de linguriță de praf de chimion, 2 linguri de zeamă de lămâie și trei căței de usturoi pisați. Într-un blender sau într-un vas de mixer amestecați năutul fiert, ardeiul iute, chimionul, zeama de lămâie, usturoiul și o lingură din lichidul în care a fost năutul. Amestecați ingredientele până când se formează o pastă consistentă. Dacă doriți ca sosul să fie mai fin și mai moale, puteți să adăugați lichid din conservă, până când hummusul ajunge la consistența dorită.
Odată preparat, hummusul este gata de servit. Preparatul poate fi consumat întins pe pâine, pe lipie sau pe biscuiți ușor sărați, însă poate reprezenta și un sos foarte gustos pentru legumele pe care le serviți ca garnitură la un fel principal. Indiferent de modalitatea pe care o alegeți, puteți fi siguri că dumneavoastră și invitații veți mânca un preparat care nu este doar delicios, ci care aduce totodată și nenumărate beneficii pentru sănătate.
Hummus la sandvișuri
Dacă nu vă place ideea de a servi pasta de năut ca atare, pe post de aperitiv, hummusul se poate folosi în loc de unt sau maioneză pentru a unge feliile de pâine pentru sandvișuri.
