„Hrana Românilor din munții Dornei”

„Hrana Românilor din munții Dornei”
„Mâncarea lor este pe primul loc mămăliga, nedespărțită de suflarea românească, pregătită din făină cumpărată în Moldova. Ca udătură întrebuințează mai ales lăptării de tot felul: brândă, lapte dulce, acru, unt, smântână etc. Ca mâncare mai de lucs au balmoșul, un fel de mămăligă pregătită în smântână, în loc de apă. Mai mănâncă apoi carne arareori de vită, mai des de mascur sau cârlan; adesea ori taie păsări, cu deosebire rațe și gâște, cari de altfel duc viața cea mai fericită în sânul apelor, ce le întâlnesc în toate părțile. Hrana este prin urmare îndeobște bună și întăritoare. Drept băutură întrebuințează mai ales vinul, deși acesta e de o calitate proastă și cam scump fiind importat în Bucovina, unde nu crește via, din causa înălțimei locurilor. Afară de vin se mai bea mied pregătit din miere, precum și burcut, apă minerală feruginoasă plină cu acid carbonic, care isvorăște pretutindenea în munții Dornei”.
„Revista Politică”, Anul II, nr. 11, Suceava, Octomvrie 1887.
„Servitoarele, espediate în România”
„Nainte de înființarea celor două birouri de mijlocire în orașul nostru, mai mergea cum mai mergea, căci, deși cam cu greu, totu-și aflai servitori și servitoare după plac. De când însă s’au deschis aceste doue birouri toți servitorii și mai ales servitoarele cele mai bune, mai cinstite, și mai curățele, sunt espediate în România. Acuma se âmbli diua mare cu lumânarea și nu poți da peste o servitoare de Doamne-ajută, ci numai peste de-acelea care pușcă-n lună, care după ce-ai solvit taxa de mijlocire, a doua di te părăsesce. Tragem deci atențiunea D-lui primariu și D-lui prefect asupra acestei împrejurări dăunăcioase Sucevenilor și îi rugăm să caute cât mai degrabă să desființeze amendoue birourile, căci ne-au adus mai mult reu decât bine, sau se îndrepte în alt mod reul iscat”.
„Revista Politică”, Anul III, nr. 20, Suceava, 1888.