Horror cu maimuțe cu rachete

Orice activitate în care este încorporată și noțiunea de „public relations” impune prezența, nu doar de notorietate, dar și dotare cu o sumă de calități care devin condiții obligatorie: inteligență, spontaneitate, maniere, vocabular elevat. Sigur că în lumea sportului în general, iar în cea a sportului românesc în special, asemenea personaje sunt destul de rare. Explicația e simplă: pentru a ajunge la nivelul cerut de competițiile de anvergură, ceea ce înseamnă a te dedica în totalitate sportului, ceva trebuie neglijat, iar cel mai la îndemână este să dai naibii școala care-ți consumă cel puțin 8 ore pe zi pe care le poți astfel folosi spre a jongla cu mingea pe nas, a arunca de mii de ori la coș ori a exersa serviciul până ajungi să-ți plece mingea cu 738 km/oră. Ajunși aici, ar trebui să aruncăm o privire în ograda tenisului de câmp, unde ar trebui să existe mulți (dintre cei puțini care îl practică!) ale căror calități să-i facă apți de a deține funcțiile despre care vorbeam, și ele puține la număr: președinte al federației și căpitan al echipei de Cupă Davis. Mai sunt funcții, mai sunt și competiții, dar astea două sunt de fapt singurele care contează, care au vizibilitate. În fruntea federației se află acum doamna Ruxandra Dragomir. Sunt destul de bătrân pentru a o fi prins jucând: o tanti Nimeni cu acte. Cât despre celelalte calități la care făceam referire, ele se rezumă într-un singur cuvânt: canci! Tanti asta e o țoapă, o mârlancă frustrată, pentru care valoarea, acolo unde există, echivalează cu dușmanul de moarte, care trebuie înlăturat. Știți că nu mă dau în vânt după domnii Năstase, Țiriac ori Pavel. Totuși, oricâte defecte ar avea ei (primii doi, la caracter, iar Pavel la performanță – deși ale lui sunt oricum incomparabile cu ale maimuței federale), trebuie să trăiești într-o lume perfect răsturnată pentru a-i permite unei panarame ca Dragomir să-i gonească și să-i umilească în toate felurile. Ca orice maimuță, s-a înconjurat de vietăți după chipul și asemănarea ei, astfel încât căpitan de Cupă Davis a ajuns în locul lui Pavel un zero barat numit Ciprian Porumb, iar echipa alcătuită de el este cea mai cretină adunătură pe care am văzut-o reprezentând România în indiferent care sport. Văzându-i în meciul cu Olanda, nu știam ce să fac mai întâi: să râd în hohote sau să vomit?