„Hore și…bătute”

„Limba română la școala poporală din Siretiu”
„Limba română la școala poporală din Siretiu, după cum ne-am încredințat în timpul din urmă, deși este obligată pentru toți învățăceii și mai ales pentru cei români, se vede că de un timp încoace s’a dat mai cu totul uitării, căci învățăceii ce ies dintr’însa de abia pot ceti românesce, ear’ ce se atinge de grămatică nu pricep mai nemică. Ba, am observat chiar că în unele atestate ce li s’a dat învățăceilor, limba română nu figurează de feliu. Facem deci pre autoritățile competente luătoare de samă asupra acestui fapt, în bună speranță că, în viitoriu, vor căuta ca să nu se tracteze limba română la această școală într’un mod așa de vitrig cum s’a tractat ea în anii din urmă”.
„Revista Politică”, Anul II, nr. 10, Suceava, Octomvrie 1887.
„Hore și…bătute”
„Sînt frumoase horele la Frumosul. Oamenii de aici sînt mari iubitori ai dansurilor populare. Dar mai sînt unii care nu iubesc horele, ci le plac mai ales…bătutele. După cîte un pahar de băutură, unor flăcăi începe să le vină curajul. „Cîntă mă «Hai lelițo-n deal la vie»”, strigă unul. „Nu-i frumos ăsta”, se bagă un altul. „Mai bine cîntă-mi «Bun e vinul tulburel»”. „Tu comanzi aici?” se supără primul. Și bătaia e gata. Cetățenii, și mai ales tinerii care vin la horă pentru a se distra, se-ntreabă, pe bună dreptate, de ce organele locale nu-i temperează pe acești viteji?”.
„Zori Noi”, Anul XVIII, nr. 4934, Suceava, Marți 22 octombrie 1963.