De câtva timp încoace, în fiecare zi de luni, de la ora 23, se difuzează pe Discovery un documentar despre suporterii echipelor de fotbal, despre manifestările lor, despre specificul diferitelor facțiuni de aiurea. Personajul principal este Danny, un tânăr actor britanic care a jucat rolul unui hooligan într-un film care s-a bucurat de succes, mai ales în mediile suporterilor. Acum în postură de reporter, Danny se bazează pe această notorietate în contactul cu galeriile. Îl mai ajută și faptul că în viața reală este un fan al lui West Ham United. Deocamdată n-a ajuns și în România, ăsta fiind un semn că, în ciuda unor evenimente izolate, nu ni s-a dus vestea în lumea largă. Iar deocamdată, din fericire, suntem departe de ceea ce se întâmplă prin alte campionate.
Paradoxal, situația cea mai calmă este chiar în patria huliganilor, peste Canalul Mânecii reușindu-se oarecum stăpânirea fenomenului “hooligans” care făcea ravagii în anii ’80, nu degeaba fiind pe atunci cluburile engleze excluse din cupele europene. Spre exemplu, în Scoția se trăiește din amintiri, Danny aranjând o întâlnire față în față a doi lideri tomnatici, rivali fără chip pe vremuri, când organizau ambuscade și se atacau cu sticle incendiare. După o oarecare reticență, cei doi au început să depene amintiri cu acea plăcere cu care se povestec întâmplările din armată. “Eram tineri, ne trecea repede”, au conchis ei împăciuitor, înainte de a continua la o bere în particular! Era limpede că vechiul dușman, care căpătase brusc o înfățișare, reprezenta chiar tinerețea pierdută a celor doi.
Un alt “hooligan”, de data asta cu acte în regulă, adică având la activ o condamnare, ispășită, de vreo 8 ani, își înjghebase un mic motel într-un sătuc pitoresc de lângă Aberdeen, orașul pentru a cărui echipă omonimă nutrise cândva pasiuni viscerale. “Am o viață bună”, rezumă el, aruncând undița. Acum are un fiu și speră ca acesta să nu-i calce pe urme. N-ar avea căderea să-i reproșeze, dar ar fi foarte îngrijorat…
Episodul scoțian a fost ca o introducere “soft” în fenomen, mai degrabă o rememorare a perioadei romantice, dacă o pot numi așa. Ce a urmat a fost dur, uneori de-a dreptul înfricoșător…
