Irina M. din GURA HUMORULUI : Probabil o să considerați problema mea minoră, dar pentru mine este foarte importantă. Am 20 ani și de 3-4 ani am început să am fire de păr lungi și închise la culoare pe față, pe abdomen, chiar și pe spate. În asemenea situație, am ajuns să mă epilez cam la 2 săptămâni și cred că din acest motiv îmi apar pete maronii acolo unde pun ceara. Ce pot face să scap de acest calvar?
Stimată domnișoară. Ceea ce povestiți pare a fi rezultatul unui exces de hormoni masculini care acționează la nivelul firului de păr. Mi-ar fi fost util să știu și care este situația ciclurilor menstruale, (dacă vin cu întârziere sau lipsesc 1-2 luni) precum și greutatea și înălțimea dvs. Pentru început va trebui să dozați în ziua a-3-a a ciclului menstrual un testosterone plasmatic (din sânge). În funcție de valoarea acestuia se decide tipul de tratament recomandat, secreția excesivă va trebui obligatoriu stopată din motive pe care le veți găsi detaliate mai jos.
EXCESUL DE HORMONI MASCULINI LA FEMEI
Blamat de către femeile exigente chiar și atunci când este moderat, observat de catre endocrinolog la pacientele cu acuze de altă natură, excesul de hormoni masculini (în speța testosteronul) este o realitate frecvent întâlnită, ce necesită explorare și tratament de specialitate.
Expresia clinică cea mai evidentă a acțiunii androgenilor se referă la unitatea pilo-sebacee (fir de păr și glande sebacee), determinând la acest nivel hirsutism, acnee, alopecie. Dincolo de aceste elemente vizibile, consecințele sunt ample si serioase asupra sistemului reproductiv feminin (tulburări de ciclu menstrual, infertilitate), sistemului cardiovascular (crește riscul de HTA, boli microvasculare) si sistem metabolic (hipercolesterolemie, Diabet Zaharat tip 2). Din aceste motive, stoparea secreției excesive de testosterone este necesară nu numai din considerente de ordin estetic ci și pentru prevenția fenomenelor cardiovasculare și metabolice asociate.
Din punct de vedere clinic, pacientele pot prezenta:
1. HIRSUTISMUL care reprezintă creșterea părului în zone anatomice în care foliculii au receptori pentru testosterone, cum ar fi: buza superioară, barbă, pomeții obrajilor, în jurul areolei mamare, subombilical, spate, fețele interne ale coapselor. În aceste zone, androgenii determină transformarea părului fin, subțire, nepigmentat (de tip velus) în păr de tip terminal, asemănător celui exprimat normal doar în zonele axilare și pubiene. Distribuția părului la nivelul corpului are influențe nu numai hormonale ci și familiale, genetice, etnice : populatia anglosaxonă, nord-europeană și nord-americană prezintă o pilozitate mai puțin evidentă decât cea mediteraneană.
Deoarece androgenii își exercită funcția numai după cuplarea cu receptorii lor din celulele glandelor sebacee sau foliculului pilos, există o mare variabilitate determinată și de numărul acestor receptori. Există persoane cu testosterone plasmatic normal care pot prezenta evidențe clinice de hirsutism sau invers, paciente cu testosterone foarte mare dar cu semne reduse.
Foarte important de precizat este viteza de instalare a acestor fenomene clinice care poate dicta severitatea diagnosticului (instalarea rapidă, în săptămâni sau luni poate sugera o cauză tumorală, situație în care explorarea celor doua surse importante de androgeni SUPRARENALA si OVARUL devine prioritară.
2. ACNEEA, frecvent întâlnită în perioada adolescenței (apare la cca 50% din adolescenți) devine alertantă atunci când persistă după vârsta de 20 ani. Rezistența la tratamentele dermatologice obișnuite, asocierea cu tulburări de ciclu menstrual sunt elemente puternic sugestive pentru hiperandrogenism. Nu s-au constatat corelații semnificative între severitatea hirsutismului, acneei și nivelului de testosterone, această variabilitate fiind determinată dupa cum am precizat anterior de nivelul receptorilor pentru androgeni. Ceea ce am vrut să precizez este faptul că acneea poate fi singurul semn al acestui dezechilibru hormonal de la care pornesc suspiciunea și diagnosticul.
3. ALOPECIA ANDROGENICĂ sau căderea părului cu dispoziție tipică la nivelul vertexului (creștetul capului), sau chiar difuză, poate fi expresia unui hiperandrogenism. Situațiile care implică ariile bitemporale (așa numitele golfuri temporale tipic masculine) pot semnala un exces sever de hormoni masculini, denumit generic status de virilizare. Fiind consecință a unor cauze extrem de variabile (deficite nutriționale, disfuncții tiroidiene, scădere recentă în greutate, anemie, etc) atunci cand alopecia este singura acuză necesită un diagnostic diferențial amplu.
4. VIRILIZAREA caracterizată prin hirsutism la care se adaugă hipertrofie clitoridiană (mărirea clitorisului), îngroșarea vocii, dezvoltarea musculaturii, atrofia glandelor mamare, semnifică o secreție de testosterone alarmantă, care va necesita explorare de urgența putând semnala prezența unei tumori ovariene sau suprarenaliene.
5. DISFUNCȚIILE OVULATORII pot merge de la tulburări ale ciclului menstrual (perioade intermenstruale neregulate, cantitate diminuată sau crescută a menstruației, absența menstruației) până la infertilitate. Atenție, aceste fenomene pot fi consecințe și ale altor situații (obezitate, tulburări alimentare – bulimie sau anorexie, hiperprolactinemie, disfuncții hipotalamice), doar medicul endocrinolog va stabili diagnosticul etiologic și va recomanda terapia adecvata, diferită de la caz la caz. De asemenea, nu toate femeile cu hiperandrogenism vor avea obligatoriu și tulburări menstruale. Cert este faptul că atunci când există, excesul de testosteron va avea consecințe metabolice indiferent de sursă sau celelalte semne clinice asociate. Cea mai cunoscută situație clinică exprimată prin hiperandrogenism în care rezistența la insulină e recunoscută ca verigă etiopatogenică este Sindromul Ovarelor Polichistice . În această afecțiune tratamentul cu sensibilizatori de insulină (indicați inițial în tratamentul diabetului zaharat de tip 2) a devenit foarte popular. Acesta a reușit în același timp să amelioreze atât disfuncțiile ovulatorii cât și consecintele metabolice (scade colesterolemia, inhibă pofta de mâncare fiind astfel un aliat de nădejde al pacientelor care asociază și obezitate, scade valoarea glicemiei bazale fără risc de hipoglicemie). Mai mult decât atât, ultimile studii demonstrează că hiperandrigenismul per se determină modificări metabolice în toate situațiile în care apare, nu doar in Sindromul Ovarelor Polichistice.
În concluzie, recomand o evaluare amplă pentru precizarea diagnosticului înainte de instituirea unei terapii. Esențial este să știm din ce cauză menstruațiile sunt neregulate, prezentăm hirsutism sau acnee și apoi să încercăm să tratăm cauza și nu doar expresia clinică. Sigur că un tratament contraceptiv va face ca menstruația să vină regulat aproape indiferent de cauza neregularității, sigur că poate reprezenta chiar una din variantele terapeutice optime dar numai după o explorare în prealabil. În cazul unei tumori de suprarenală sau a sindromului adrenogenital contraceptivul nu tratează ci doar maschează simptomele. Tratamentul adecvat, instituit precoce, chiar imediat în jurul vârstei primei menstruații (atunci când este cazul) poate preveni instalarea unor probleme serioase: acnee rezistentă, hirsutism, hemoragii disfuncționale, infertilitate, tulburări metabolice și complicații cardiovasculare.
Claudia MIRON
Medic specialist endocrinolog
Policlinica BETHESDA, SUCEAVA
