Haz pe săturate și aflux de public la spectacolul „Dineu cu proști” cu inegalabilii Horațiu Mălăele și Ion Caramitru, jucat marți seară, 16 mai, pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor Suceava. Piesa de teatru „Dineu cu proști” de Francis Veber, în regia lui Ion Caramitru, s-a dovedit cartea câștigătoare pentru suceveni. Publicul, unul educat, a umplut până la refuz sala mare a Casei de Cultură Suceava și s-a bucurat de un spectacol plin de savoare, cu o scriitură foarte bună, „împănată” cu răsturnări de situații, cu replici amuzante, o poveste bine construită, alertă, care nu a plictisit pe nimeni.
Horațiu Mălăele, în rolul lui Francois Pignon, prostul binevoitor, trist, supus, în aparență, și Ion Caramitru, în rolul lui Pierre Brochant, un editor versat, cu o soție discretă, dar nefericită („furată” de la cel mai bun prieten), rol interpretat de Costina Ciuciulică, dar și „posesor” de amantă (destul de isterică), interpretată de Aylin Cadîr, sunt personajele cheie care și-au jucat rolurile genial.
O lecție de viață
Descoperim în piesă un grup de intelectuali care pun la cale un joc amuzant pentru ei: în fiecare miercuri seară se întâlnesc pentru un dineu cu proști. Fiecare dintre ei caută asiduu cel mai prost dintre proști, prost pe care să îl prezinte în fața prietenilor, la dineu, într-o competiție absurdă, din care se alege prostul cel mai prost, prostul perfect. O păcătoasă de sciatică îl ține pe Pierre Brochant acasă, Pierre, un naiv al înaltei societăți, dineul fiind amânat, însă nu-l scutește de întâlnirea cu Francois Pignon, „trofeul” cu care voia editorul să participe în competiția cu proști.
Pe acest fond, autorul piesei ne servește o lecție de viață, ne forțează să ne punem întrebarea cine este cel mai prost și să evităm a ne da cu părerea, a pune etichete despre cei din jurul nostru fără să-i cunoaștem cu adevărat. Horațiu Mălăele, în rolul prostului, stârnește hohote de râs, este când supus, umil, când hotărât, cu un aer de superioritate care-l dezarmează pe editor. Mălăele este iubit de public orice ar juca, pentru că însuflețește fiecare personaj cu o doză de genialitate. Mișcările comice ale actorului, modulațiile din vocea sa, care te fac să râzi instantaneu, dialogurile explozive, toate au fost la pachet, un „tot perfect”.
Personajele din piesă gravitează, până la urmă, în jurul lui Francois Pignon, prostul… care nu e prost. Publicul a râs cu poftă pe tot parcursul spectacolului, iar, la final, în picioare, i-a aplaudat la scenă deschisă pe actori, care au revenit cu plăcere pe scenă de mai multe ori pentru a-și culege laurii.
Nota zece și pentru public. Nu s-a auzit nici un telefon mobil în timpul piesei, ceea ce pentru Suceava cred că este o premieră. Aceasta este normalitatea. Să nu ne îndepărtăm de la ea.
