Ori de câte ori un partid politic dorește să atragă simpatia electoratului, ori când situația politică se înrăutățește, este scos din sertar dosarul prăfuit și îngălbenit de vreme al reducerii numărului de parlamentari. În timpul elaborării Constituției din 1991, ne amintim o serie de discuții despre structura Parlamentului. În final, s-a optat pentru Parlament bicameral (Camera deputaților și Senatul). Constituția este esențială pentru guvernarea unei țări. Ea stabilește structura guvernului, drepturile și obligațiile cetățenilor și modul de adoptare a legilor. De-a lungul timpului, la nivelul Executivului și Legislativului s-au evidențiat elemente de disfuncționalitate și deteriorare moral-profesională, majoritatea, datorate birocrației parlamentare și dezinteresului manifestat de partide pentru politica de cadre. Acestora, adăugăm și atitudinea tolerantă a populației.
În legislatura 1996-2000, am susținut vehement, împreună cu mulți colegi, necesitatea unui Parlament unicameral și a reducerii numărului de mandate. Disfuncționalitățile amintite începuseră să producă efecte cu perspectivă neplăcută pentru calitatea Statului de drept și se impuneau măsuri politice rectificatoare. Atunci, toate partidele s-au raliat acelei inițiative și au făcut declarații asemănătoare. În următoarea legislatură (2000-2004), promisiunile preelectorale au fost uitate și Constituția din 2003, la prima revizuire, clarifică doar atribuțiile camerelor legislative.
În perioada 2012-2014, în timpul mandatului T. Băsescu, s-a constituit o Comisie Parlamentară pentru Revizuirea Constituției, pentru că au fost sesizate așa-zise constrângeri constituționale legate de atribuțiile președintelui. În realitate, s-a constatat că prevederile constituționale prezintă unele ambiguități care permit președintelui în exercițiu imixtiuni în activitatea Executivului și a Legislativului. Observând Instituția Președintelui în perioada 2004-2025 (T. Băsescu și K. Iohannis), putem aprecia că nu a funcționat cum ar trebui. Dimpotrivă, a adâncit și mai mult dihonia la nivelul societății, neproductivitatea Executivului și minimalizarea Legislativului. În 2025, ne confruntăm cu o puternică criză instituțională, ceea ce am remarcat în toate abordările noastre. A început din 1996 (structura Legislativului), a continuat după 2004 (atribuțiile președintelui), până azi, când întregul mecanism politic (executiv, legislativ, președinție) este dereglat. Avem de-a face cu un președinte contestat chiar de la începutul mandatului, un Executiv condus prin asumarea responsabilității și ordonanțe de guvern și un parlament ignorat, în derută legislativă. Clasa politică recunoaște aceasta, însă este lipsită de voință politică și viziune.
Acum, la final de 2025, din cauza programului de austeritate și-au amintit angajamentele în legătură cu reducerea numărului de parlamentari și asistăm la o nouă efervescență politică în jurul acestui subiect. Încă o dată, ne miră miopia politică. Doar numărul parlamentarilor, scos din contextul crizei instituționale, nu mai are nici o relevanță. Problema acută este îmbunătățirea pe fond a funcționării statului. Pentru aceasta sunt necesare soluții pertinente. În sfârșit, nu contestăm buna credință a politicienilor care au deschis subiectul, dar ne îndoim de profesionalismul consilierilor, al celor care propun 200 de senatori și 100 de deputați și al celor care propun reducerea cu 10% a numărului de parlamentari, de la 464 la 417,(6). Este evident că sunt scrise de niște contabili, pe genunchi, în grabă, menite să distragă atenția oamenilor de la problemele cu care se confruntă.
O asemenea decizie, înainte să fie propusă dezbaterii publice, pentru a fi fiabilă, trebuie pregătită cu seriozitate politică. Pe parcursul acestei pregătiri, posibil să fie recunoscută și veridicitatea propunerilor noastre, pentru eficientizarea mecanismului politic. Aceasta ar presupune modificarea Constituției, a unor legi organice și, bineînțeles, a legii electorale. Procesul se poate declanșa în acest prim mandat al președintelui Nicușor Dan? Răspunsul este Da! Se dorește cu adevărat? Răspunsul este: nu știm! Există și probabilitatea să fi fost chemați: „veniți la noi, să vorbim degeaba”.
