Hai la groapa cu furnici



După jenanta prestație a Stelei în meciul cu Bayern de miercurea trecută, vă mărturisesc că abia așteptam să le revăd pe cele două combatante, pentru a mă convinge că n-a fost o simplă impresie de moment constatarea mea din timpul disputei urmărite în paralel cu celălalt meci al grupei, Lyon – Fiorentina, anume că Bayern este cea mai slabă echipă a grupei. Vorbesc de cele care joacă totuși fotbal, Steaua fiind de la sine exclusă din calcul. Ei bine, mi s-a confirmat cu vârf și îndesat: Bayern a comis-o, da’ rău de tot, luând fix 5 bucăți acasă, de la un Werder Bremen care nici el nu joacă mare sculă de fotbal. Iar dacă n-ați văzut meciul și știți doar scorul final, 2-5, nu vă lăsați păcăliți crezând cumva că a fost vreun meci deschis în care ăia să fi avut eventual ceva noroc în plus. Nici vorbă: în minutul 71 scorul era de 0-5, Bayern fiind perfect inexistentă. Numai că la acest scor Werder i-a scos din teren pe cei mai buni trei jucători, ba a mai tăiat și benzina, odihnindu-se vreo 20 de minute bune și astfel a putut și Bayern să le dea pe cele două. Că altfel nu dădea gol nici de ar fi jucat încontinuu până la etapa următoare. Asta ridică problema clasării finale a Stelei pe un ultim și bine meritat loc, fiindcă Bayern, învingând-o, și-a asigurat practic locul 3 și participarea, la primăvară, în Cupa UEFA. Vedeți dv., aici apare o nouă problemă: aceea a mentalității: Steaua a intrat pe teren gata învinsă, pentru simplul motiv că a citit prin ziare și pe tabela de marcaj, la start, că întâlnește legendara Bayern. Cred că dacă în tricourile lui Bayern juca Building Vânju Mare, tot o bătea pe Steaua, atât de speriați sunt ai noștri de firmă, nu de marfa expusă. Lucru care în Germania nu funcționează. Werder a dat peste niște împiedicați și i-a luat la încins, că nu-i păsa ce scrie pe firmă. Același lucru l-am văzut și la Steaua – Gaz Metan: medieșenii n-au jucat nimic. De ce? Simplu: fiindcă sunt sclavii aceleiași psihoze pur românești, ei intrând gata bătuți numai fiindcă în partea ailaltă era Steaua. Observați, vă rog, că fotbalistul român de oricare nivel, găsește mai mereu prilejul să fie furnică. Nu în sensul hărniciei, ci al dimensiunii. Adică vede elefant în orice găină.