Fotbal pe pîine

Ha, hă, hi, huooooo!



Nu se poate trece chiar atît de ușor peste singurul moment din ultimii cinci ani în care fotbalul românesc la nivel de echipă națională a scris o pagină realmente istorică. Fiindcă, oricît mi-aș forța memoria, nu-mi vine în minte nimic cît de cît asemănător cu panarama de miercuri, cînd Naționala noastră a trăit umilința de a întîlni, dintr-o ambiție imbecilă a Nașului, o echipă (la propriu!) desculță, venită în pragul iernii în șlapi, din patru colțuri ale lumii, bașca împrejurimile locului desfășurării comediei, de unde a fost adus Abiodun-ul care să completeze fericit un lot… inexistent! Mori de rîs cînd auzi că era cît pe ce ca în echipa „vulturilor” să figureze și cîteva găini aduse tocmai din Divizia B românească, de la Tîrgoviște, în timp ce veritabilele star-uri ale Nigeriei probabil că se distrau pe seama fraierilor care s-au înhămat la așa o aventură. Nedumerirea celor care s-au trezit brusc titulari într-o echipă în care nici în visele lor cele mai înaripate (de vulturi, desigur!) n-ar fi sperat să ajungă este net depășită de a românilor din Națională care nici ei n-au visat vreodată să dea piept cu o „Nigerie” incapabilă să treacă de centrul terenului. Ceea ce face ca scorul de 3-0 să fie unic în raport cu realitatea din terenul de pe care s-au retras, în timp util, singurii fotbaliști români cu adevărat importanți: Mutu și Chivu. Apropo: dacă îl vedem cumva pe Chivu în teren la meciul cu Juventus, nu cumva ar trebui ca Pițurcă să-i ceară în genunchi iertare lui Rădoi? Și nouă, tuturor, fiindcă poate că dacă îl aveam pe Rădoi în teren, alta ar fi fost clasarea României în preliminarii. N-are rost să căutăm vinovatul. El este mereu același. Numai că acum se vede și soluția, extrem de simplă. Așa cum Iliescu a pierdut șefia PSD în momentul cînd s-a adresat Congresului cu „tovarăși!”, tot așa și Nașu: după eșecul cu ivorienii, a eșuat să-și facă lobby cu nigerienii, eșuînd într-o șușanea penibilă. Din care nu poate ieși decît prin procedeul fotbalistic numit „șut” și în uralele noastre manifestate sub forma unui „huooooo!” prelung.