Guvernul vrea să elimine ipoteca pe imobile consolidate și să nu mai ceară rambursarea banilor



Guvernul intenționează să elimine condiția impunerii unei ipoteci asupra imobilului consolidat împotriva cutremurului, prin care statul se asigură că proprietarii rambursează suma investiției, și să nu mai solicite acestora să restituie banii cheltuiți de autorități, pentru a urgenta lucrările.
Conform legii, lucrările de proiectare și execuție a operațiunilor de consolidare pentru locuințele aparținând persoanelor fizice sunt finanțate integral de la buget, iar proprietarii sunt obligați să restituie în rate lunare egale, fără dobândă, eșalonate pe un interval de maximum 25 ani, contravaloarea execuției lucrărilor de consolidare. Pentru această plată se instituie o ipotecă asupra casei.
În cazul în care, până la plata contravalorii acestei sume, proprietarul dorește să vândă locuința, această ipotecă trebuie preluată de viitorul proprietar al casei, lucru ce îngreunează procedura de vânzare a unui imobil, motiv pentru care proprietarii sunt reticenți în a-și da acordul pentru consolidarea clădirii.
„Pentru a elimina toate barierele care împiedică urgentarea executării lucrărilor de consolidare, Guvernul intenționează să elimine atât această ipotecă, cât și obligativitatea de restituire a sumelor alocate din fonduri publice pentru consolidarea blocurilor încadrate în clasa I de risc seismic”, au declarat agenției MEDIAFAX surse oficiale.
Executivul intenționează totodată să asigure finanțare și pentru consolidarea spațiilor cu altă destinație din blocuri, în condiții similare locuințelor, precum și să combine lucrările de intervenție cu cele de reabilitare a clădirii.
Facilitățile vor fi introduse în acest an, prin modificarea legislației privind reducerea riscului seismic al construcțiilor.
Conform prefecturii, în cazul unui cutremur cu intensitatea mai mare de 7 grade Richter, în Capitală pot fi distruse sau avariate circa 35.000 de construcții, în București fiind identificate peste 5.000 de construcții cu grad de risc seismic ridicat, dintre care 392 clădiri multietajate sunt în clasa de risc seismic I.
În ultimii 18 ani, la nivelul întregii țări au fost finalizate lucrări de consolidare la doar 14 clădiri, dintre care 12 în București, pentru celelalte blocuri nefiind primite solicitări din partea proprietarilor.
În urmă cu un an, primarul Capitalei, Sorin Oprescu, lansa un apel către Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței, Ministerul Culturii și primăriile de sector pentru o „cooperare mai strânsã” și urgentarea procedurilor de reabilitare a blocurilor încadrate în clasa de risc seismic ridicat.
Un document guvernamental obținut și prezentat de MEDIAFAX în noiembrie 2006 releva că fondurile pentru consolidarea clădirilor cu risc seismic sunt estimate la 13 miliarde euro, din care 350 milioane euro pentru lucrări de primă urgență la reabilitarea structurii de rezistență și refacerea instalațiilor.
Alte fonduri de 5,3 miliarde euro sunt necesare pentru consolidarea clădirilor construite înainte de 1963, încadrate în clasele I și II de risc seismic, iar 7,3 miliarde euro reprezintă necesarul pentru consolidarea blocurilor realizate în perioada 1963-1977.
Sumele au fost calculate pentru soluții de tip minimal, existând posibilitatea ca nivelul costurilor sã fie majorat în funcție de gradul de avarie, înălțimea clădirilor și necesitățile de intervenție pentru reabilitarea imobilelor.
Documentul releva că experții tehnici au avertizat Guvernul că lucrările de reducere a riscului seismic al clădirilor existente trebuie considerate ca fiind de interes național, deoarece un potențial cutremur de tipul celui înregistrat în 1940 sau 1977 ar putea produce pierderi mai mari, din cauza deteriorării în timp a structurilor de rezistență și creșterii numărului de imobile grav afectate de seisme.
Clădirile vulnerabile sunt amplasate în special în municipiul București, în județele aflate sub influența zonei sesimologice din Vrancea, în Banat și zona Făgărașului.
Ritmul scăzut al contractării și finalizării lucrărilor de consolidare este explicat de autorități și prin dificultatea cu care sunt obținute acordurile proprietarilor pentru efectuarea lucrărilor de intervenție.