A nins. E ianuarie, prin urmare nu urmează vreo perioadă de caniculă. De prin noiembrie- decembrie ne așteptăm, mă rog, unii dintre noi, cei pe care vremea nu-i ia pe nepregătite, că vine iarna. Adică frig, zăpadă, vânt. Și nu trebuie să fii Nostradamus ca să prevezi că asta înseamnă la noi drumuri blocate, sate izolate și sute de cazuri care vor solicita extrem de mult serviciul de urgență și ambulanța. Din nou vor face apel autoritățile să respectați reguli, dacă nu de bun-simț, de autoconservare sigur. Adică să stați naibii acasă când viscolește. Să nu mai bateți drumurile aiurea.
Dar pariu că vor fi iar gravide care vor naște prin nămeți? Pariu că iar vor fi teribiliști din ăștia care ignoră orice și vor urca ei pe drumuri de munte la distracție prin cabane? Pariu că iar vor rămâne izolați mulți prin mașini? Cu copii mici după ei, normal. Pariu că iar vor zbiera toți blocații ăștia în nămeți? Să vină armata să-i salveze. Că doar armata e Crucea Roșie și altceva mai bun de făcut nu au ce face soldații decât să dea la lopată pentru a scoate de sub omăt tot felul de inconștienți.
De ce se întâmplă an de an toate astea? Simplu. Nepăsare. Lipsă infrastructură. Acceptarea tuturor aberațiilor cu seninătate și comportamentul nostru de struț. Băgăm capul în pământ și ne prefacem că totul e în regulă. Dacă ninge și viscolește, privim la televizor știrile cu drumurile blocate și înjurăm autoritățile. Rar vezi pe câte unul să curățe zăpada pe trotuarul din fața casei sau a blocului lui.
Trebuie să apară situații extreme ca să ne dăm seama că suntem vai mama noastră. Trebuie să moară oameni, dar nici măcar atunci nu reparăm ce-i prost, ci ne apucăm să căutăm vinovați. Să aruncăm cu pietre și să arătăm cu degetul. Și niciodată nu suntem noi de vină. Permanent e vina guvernului, a ocultei, a vremii, a reliefului, a satanei.
Eu nu vreau să vă dau pilde acum. Nu mă cred mare înțelept. Doar constat că în fiecare zi mergem pe sârmă. Doar norocul ne mai protejează. Dacă țara asta paralizează la 15 cm de zăpadă pe drumuri, ce se va întâmpla oare în caz de un cutremur? Răspunsul e simplu: ne ia naiba pe toți. Pe unii în primă fază, pe alții la multe săptămâni după. Nu suntem în stare să găsim rapid un avion prăbușit în munți. Credeți că vom fi în stare să ne găsim unii pe alții sub dărâmături? Așa-i că nu?
Multe din tragediile care se întâmplă au drept cauze prostia, inconștiența, munca în doi peri și lipsa de disciplină. Am mai putea construi acum un canal Dunăre-Marea Neagră? Porțile de Fier sau Transfăgărășanul? Cu toată tehnologia de care dispunem, mă îndoiesc profund. Se vor îmbogăți unii făcând studii de fezabilitate pe zeci de milioane de euro din bani publici și cam atât. Lucrările se vor întinde pe câteva generații. Construiesc egiptenii alte piramide cu o roabă, până facem noi câțiva kilometri de autostradă cu ultima generație de utilaje.
Ne convine sau nu, asta e realitatea. Nu mai suntem în stare să facem nimic. Sau, pentru adepții teoriei conspirației mondiale, nu suntem lăsați. Populația activă a luat drumul pribegiei pentru o viață mai bună. Nimic pentru țară, totul pentru export. Pe câțiva lei, eventual.