Mi s-au înroșit cablurile de alimentare de la cele două televizoare, joi seara, de cît fotbal le-a fost dat să transmită, între orele 18:30 și 23:30. Am văzut, așadar, aproape o treime dintre meciurile disputate în Cupa UEFA (5 din 16) și vă mărturisesc că nici una din celelalte 9 echipe urmărite „live” nu m-a impresionat în felul în care a făcut-o Steaua, da-i-ar Domnul sănătate și viață lungă lui Bodu, că bine i-a mai întărîtat pe băieții lui Protasov! Înainte de meci, ca tot românul fript cu ciorba „Naționalei” m-am pus pe suflat și-n iaurtul Cupei UEFA, gîndindu-mă că dacă Steaua cîștigă cu 2-1 sau 1-0 e mare lucru, dar nici un 1-1 sau 0-0 n-ar fi tocmai rău, fiindcă mai sînt vreo trei meciuri de unde se mai poate ciupi cîte ceva, astfel încît și cu 5 puncte (o victorie, două egaluri și o înfrîngere) e posibil să vezi cum dă colțul ierbii de primăvară „europeană”. Cît privește pe Dinamo, eram absolut sigur că iese de un 3-1, bazîndu-mă pe ideea că Heerenven nu-i Feyenoord-ul pe care l-a eliminat Rapid, iar pe Rapid a bătut-o Dinamo rău de tot, așa că treaba e ca și rezolvată. Cînd colo, ce văzurăm? O Steaua atinsă de demență colectivă, de te gîndeai că în plină gripă aviară s-a reinventat boala vacii nebune. „Gripați” (ca motorul) păreau franțujii cărora cred că nici azi nu le vine să creadă ce-au văzut: o Steaua lipsită de orice fel de complexe și căreia i-a ieșit absolut tot! O echipă de-a dreptul excepțională, amintind de nebunia din ’86, cînd nimic n-a putut-o împiedica din drumul spre Cupa Campionilor: același joc încîntător în nebunia lui și căruia nu i te poți opune prin nimic. Dincolo, în schimb, dezamăgire totală: un fotbal în jenantul și clasicizatul stil românesc, fără pic de orizont. Un fotbal trist, așa cum scriam tot eu, acum cîteva zile. Da, dar și aici e loc de puțină vcselie: văzînd cum joacă ȚSKA Moscova, deținătoarea trofeului, în meciul cu Olympique, m-am lămurit că e o vacă. Nu nebună, ci bună de muls. Și dacă le fură și bulgarilor castraveții din grădină, merge și Dinamo mai departe!