Greu de înțeles

Vă jur că din majoritatea întâmplărilor sportive din ultimul weekend n-am înțeles mai nimic. Primul eveniment de neînțeles, în ordine cronologică, s-a petrecut vineri. Ați ghicit, e vorba de meciul lui Dinamo cu CFR Cluj. Nu scorul e problema, că era de la sine înțeles că Dinamo, ca-n bancul cu Bulă, nu bate pe nimeni. N-am înțeles ce se petrece cu Țucudean, jucătorul român care m-a impresionat cel mai puternic în ultimii vreo 10 ani. Chiar l-am înjurat pe Pițurcă pentru că nu l-a convocat la Națională. Să nu vă așteptați acum să-i cer scuze lui Piți, lasă-ne! Problema e că băiatul ăsta chiar are ceva deosebit, este un vârf de atac născut, nu făcut, vorba clasicilor. Numai că degeaba faci spectacol în amicale ori în oficialele cu Chiajna ori Ceahlăul, dacă într-un meci serios, cum a fost cel cu CFR, ești inexistent. Mi-ar părea rău să constat într-o bună zi fie că m-am înșelat pe fond, adică la valoare, fie că Țucudean se aliniază în lista celor pe care Dinamo (la fel și Steaua, ba încă și mai și) i-a distrus. Tot de neînțeles au fost și performanțele de la canotaj. Știți dv., sportul ăla care urma să ne aducă un braț de medalii la Olimpiadă. Ca o paranteză, mi se pare culmea absurdului ca Europenele să aibă, loc imediat după aceasta. Sigur e că ambele noastre echipaje, cel de dublu și cel de 8+1, mari favorite la Londra, unde s-au făcut de râs, au câștigat absolut lejer la Europene. Au câștigat adică exact unde nu trebuia. Mai mult, echipajul de 8+1 a obținut la Europene un timp cu care la Londra ar fi câștigat detașat. Ca să închei, nu-mi aduc aminte ca vreodată în viață o victorie românească la acest nivel să mă fi întristat atât de mult. Ce n-am mai înțeles? Multe: ce joacă Real Madrid, acest Dinamo al Spaniei, cum a putut Athletico să ia 3 goluri în 7 minute (și de la cine?, de la Rayo Vallecano!), dar mai ales cum de am reușit să-i batem pe finlandezi, cu Nieminem cu tot, în Cupa Davis. Am stat aproape cinci ore alaltăieri să-l văd pe Crivoi în meciul decisiv. N-am înțeles cum a câștigat. Dar îmi doresc să am parte mereu de chestii de neînțeles ca asta.