La ora când citiţi această rubrică se vor fi disputat şi ultimele două meciuri din etapa a 23-a a campionatului, despre care presupun că nu se vor lăsa cu surprize majore (adică să bată UTA pe Rapid; asta mă interesează în perspectiva prezenţei Botoșaniului în play-off, UTA fiind printre cele care pândesc la cotitură, de pe locul 7, unde se află în acest moment), deşi în condiţiile meteo existente, nu ştii din ce baltă sare iepurele!… sau pe ce gheţuş îşi rupe coadă! Vreau să spun că totul este imprevizibil şi că oricare din echipe poate să se gândească la victorie în disputa cu oricare din celelalte.
Din aceste calcule trebuie însă omisă străvechea zicere conform căreia terenul greu avantajează echipele mai puţin tehnice. Nu, dragi tovarăşi, echipe tehnice nu există în panarama asta de campionat, dovadă erorile monumentale care se soldează cu goluri care în condiţii normale nu ar avea cum să apară. Ceea ce presupuneam că se va petrece în pauza de iarnă s-a petrecut întocmai: vechii împiedicaţi au devenit colegi de echipă cu unii la fel de împiedicaţi (dacă nu cumva şi mai!), rezultatul final fiind încă mai hazliu decât ceea ce vedeam înainte.
S-a ajuns astfel ca echipa care încă deţine titlul de campioană să nu mai joace absolut nimic, devenind ciuca bătăilor atât în ţară, cât şi în Europa League. Poimâine însă scapă de una din griji, aia internaţională, rămânându-i în continuare să se facă de râs numai în campionat. Domnul patron poate va pricepe măcar de data asta că una e să asiguri banii necesari evoluţiei echipei şi cu totul altceva e să faci tu şi pe antrenorul. Asta ar însemna despărțirea de măscăriciul ăla cipriot şi aducerea unui antrenor adevărat, lucru de care paranoicul nu pare capabil. Mai sunt 7 etape şi e greu de ghicit cu cine se va completa setul de 6 fericite care se vor bate între ele pentru a ne face de râs în Europa de la vară încolo. Sper că printre ele să fie şi Botoşani.