Între numele de legendă ale Realului de Madrid, probabil că la secțiunea „președinți”, cel al lui Florentino Perez se înscrie imediat după Santiago Bernabeu. Motivele nu le detaliez, sunt pentru fani. N-am apucat să mă bucur destul săpătămâna trecută de egalul Barcelonei la Sevilla, că domnul Florentino Perez, cuprins și el de entuziasmul clipei, s-a pus pe declarații. Pe lângă cele firești, cu relansarea luptei pentru titlu, cu determinarea, cu etc., domnul Perez a scăpat și un porumbel: n-or fi cumva ăi’ de la Barcelona drogați? Nu le-o fi dopingul felul 1, felul 2 și desertul de la micul dejun pân’ la cină, ba și „gustărica” dinaintea partidei, bașca întăritorul de efort al pauzelor meciurilor? Căci, zice dl. Perez, controlul antidoping în Spania e mai mult simbolic, iar la unele echipe de-a dreptul inexistent. În plus, conform zicerii patronului de la Real, doctorul Barcelonei e un domn cu antecedente grele în domeniu, specialist în performanțe și în alte sporturi, cum ar fi ciclismul, despre care chiar că n-are rost să discutăm acum și aici. Probabil că în șirul de acuzații ale domnului Perez s-or găsi și unele pe deplin justificate. Mă gândesc în primul rând la cele legate de trecutul medicului de la Barcelona. Pe de altă parte, parcă nu-mi vine să cred că toți, absolut toți fotbaliștii de la Barca sunt niște drogați, iar ai noștri, la Real, sunt cei mai curați dintre îngerii tereștri. Mai mult încă: atât cei de la Real, cât și cei de la Barcelona, alcătuiesc împreună o echipă numită Spania și care, cu nici un an în urmă, a devenit campionă mondială. Astfel încât te întrebi, pe bună dreptate, cum s-or fi împăcat atât de bine abstinentul de Iker Casillas cu nenorociții ăia de drogați așezați fix în fața lui, Puyol și Pique, și cum făceau de se înțelegeau din priviri, în linia de mijloc, imaculatul Xabi Alonso cu Xavi care avea mereu privirea încețoșată de amfetamine ori ce-or fi fost alea… Sau poate că la națională s-o fi creat, în paralel cu pregătirea pentru cucerirea titlului suprem, un program de dezintoxicare pentru cei care cad pradă ispitei, dar numai la echipele lor de club…
Întrebare de final: crede cineva dintre dv. că poți alerga în halul ăla, câte 90 de minute, din 3 în 3 zile, timp de 10-12 ani sau mai mult, fără medicamente? Indiferent că te numești Real, Barcelona, Inter, Chelsea sau care-or mai fi. Diferența nu o fac Messi, Ronaldo, Ibrahimovici ori Torres. O fac doar medicamentele: mai bune sau mai slabe, aflate pe lista de interzise sau nu. Încă nu.
