Grațioasele piruete decorative ale Dianei Condurache

Galeria de Artă „Ion Irimescu” din municipiul Suceava găzduiește, de la începutul acestei săptămâni, expoziția de artă decorativă a artistei plastice ieșene Diana Condurache. Absolventă a secției de Arte textile din cadrul Facultății de Arte plastice, decorative și design a Universității ieșene, Diana Condurache, care a avut un debut spectaculos cu câțiva ani în urmă la Galeria „Cupola” (debut care a constituit o surpriză chiar și pentru profesorii săi, care așteptau o manifestare expozițională axată pe specialitatea sa de „textilistă”) și-a „șlefuit” un stil personal, cu care se impune în planul expresivității plastice decorative, ignorând o oarecare indiferență a publicului și prejudecățile receptării pentru acest gen de exprimare artistică. Construindu-și discursul plastic cu elegante și grațioase piruete de salon, tânăra artistă, alergică la clișee și exersată într-o exprimare liberă și dezinvoltă, reușește, prin fragilitatea rafinată a unor forme și prin subtile acorduri cromatice, să creeze o lume cu o atmosferă rarefiată până la esențe, un paradis plastic artificial, care creează privitorului un sentiment liniștitor de confort estetic. Așa cum remarca criticul de artă Valentin Ciucă la expozițiile sale anterioare (la una dintre ele Diana a alcătuit un trio cu doi colegi de generație, Adrian Piticariu și Călin Baban), artista, care are „un spirit mobil și inventiv”, „mizează pe efectele rafinate ale fanteziilor sale decorative”. Spirit inventiv, într-adevăr, pentru că Diana Condurache a avut și inițiativa deschiderii în Iași a unui salon de tatuaj (numit sugestiv „Tattoo”), pentru care și-a făcut ucenicia în Italia, dar a fost nevoită se închidă „afacerea”, întrucât, pe lângă prejudecățile moldave („Tatuajele nu sunt încă înțelese și acceptate în Iași, spre deosebire de București sau Cluj”) și concurența neloială a „meseriașilor” clandestini (care nu trebuiau să întrețină un salon pentru deschiderea căruia a trebuit să obțină o sumedenie de avize și aprobări), „comanditarii” preferau modelele tipice în locul propriei sale creativități. Artista, spirit franc și tenace, care și-a găsit în prezent un „job” la Institutul de Arheologie, rămâne însă fidelă stilului său decorativ și, convinsă că individualitatea și originalitatea sunt decisive în artă, continuă să traseze harta unui itinerar fascinant, cu voluptatea de a dezvolta, prin tentativa sa de rescriere stilizată a formelor până la limita abstractizării, propriul său univers.