„Posesor de telefon mobil, e-mail și cont Facebook iei în căsătorie lumea care te poate contacta oricând prin aceste mijloace, fiindu-i alături la bine, la rău, la spam-uri, plictiseală, nevoi și dezgust?” – dacă am fi întrebați astfel înainte de a ne integra în hora virtuală, probabil jumătate ar zice „pas” și restul ar căuta clauzele contractului, să dea o nuanță pastel situației prin mici șantajuri sau amânări. Există un sentiment de vinovăție atunci când respingem cuiva apelul, nu am auzit telefonul sau întârziem cu răspunsul la un mail, la o conversație pe mess și de cele mai multe ori încercăm să redresăm circumstanțele. Cum? Printr-o scuză inventată la care celălalt răspunde cu „nu-i nimic” sau „nu contează”, emițătorul reușind să-l manipuleze pe celălalt astfel încât să treacă repede cu vederea și să ajungă la ce-l interesa de fapt. Un mic Machiavelli sălășluiește în fiecare din noi atâta vreme cât nu ne vedem vârfurile degetelor de la picioare din cauza egocentrismului. Exemplul cel mai relevant e atunci când dormi, ești sunat de cineva, răspunzi și persoana respectivă te întreabă: „Ah, scuze, dormeai?!” și domnia ta răspunde: „Nuuu, stăteam în pat!”. La fel este și o altă replică delicioasă primită de un prieten, la telefon: „Pot să te deranjez cu un apel peste o oră?”. Ne punem încă un gard în jurul libertății noastre prin noua tehnologie, de parcă nu ne-ar fi de ajuns conformismul social. Încep să râd când mă găsesc impacientată că nu-mi găsesc telefonul, că trebuie să știu unde e în permanență. Pun pariu că cei care comunicau prin porumbei voiajori, semnale de fum sau bătăi de tobă nu aveau problemele astea…
Uite așa am ajuns la o problemă spinoasă: internetul! Mărturisesc că o zi fără internet ar fi o zi… cum? Pierdută? Cred că cel mai corect răspuns este o zi în care m-aș simți mai singură. A ajuns să ne sperie atât de tare solitudinea încât am inventat un site care ne întreabă „ce faci?” și îi dăm constant update-uri. Oare de acum urmează să ne instalăm camere video peste tot în casă și să postăm imaginile pe www.mylife24-7.com? Ca să dispară orice urmă de intimitate și să fim și mai constrânși de ceilalți. Dar totul devine suportabil când persoanele iubite ne caută prin jungla virtuală și uităm de alte obligații. Multe zâmbete ne-au fost cumpărate cu mesaje sau mail-uri de curtoazie, până și propria viață poate fi schimbată cu un telefon. Toate aceste mijloace care definesc gadget-urile din jurul nostru își doresc să aibă un scop benefic, și anume facilitarea comunicării. Această finalitate angelică și prăpastia virtuală se află la același etaj când poposim în mediile potențiale, trebuie doar să mergem în linie dreaptă și să nu uităm să ne punem telefoanele la încărcat.
Diana Șutac
