Golănia, boală contagioasă

Este cunoscut procedeul prin care numeroase echipe poreclite „profesioniste” de la noi (dar am aflat săptămâna trecută, cu uluire, că și prin Anglia, chiar cu jucători mari, de națională, se practică sistemul plății pe contract de „drepturi de autor”!!) supraviețuiesc la limita Codului Penal, cu datorii de miliarde multe (Dinamo, de pildă, are peste 300!): ani la rândul nu-și plătesc taxele către stat, nici din vânzări de jucători, nici impozit pe salarii, nici CAS, absolut nimic, iar când treaba devine groasă, dizolvă „societatea” care acumulase aceste datorii și se reînregistrează cu o alta, vorba reclamei, „mai curată, mai uscată”, cu 0 (zero) lei datorii. Și iar. Și iar, astfel încât există una care este SC, CS, AS, FC, în ordinea cronologică a dizolvărilor și reînființărilor. Prin alte părți, atunci când se ajunge la asemenea situații, soluția e una singură: desființarea, adică eliminarea echipei din competiția în care era angrenată, iar abia apoi procedurile administrative de dizolvare a societății. Care este situația la zi în România? Răspunsul se poate formula, ca la nebuni, doar printr-o altă întrebare: oare are cineva habar? Păi nu vedeți, de pildă, ce-i la Craiova? Echipa joacă ba pe un stadion, ba pe altul, ba chiar într-o altă localitate, apoi revine, între timp ăl’ care se dă patron, Mititelu, zice că o retrage sau o desființează dacă nu… primește bani de la Primărie, apoi Primăria mută mortul în ograda Consiliului Județean. În acest timp Mititelu contractează împrumuturi în nume propriu de la un antrenor, pe care îl dă apoi afară… dar fără a-i restitui banii cu care… angajează alt antrenor! Iar ăluia, Pițurcă, îi promite în contul datoriei niscai jucători cu statut de sclavi. Ba îi mai dă și dezlegările „în alb” ale acestora, care de fapt s-ar putea să fie niște falsuri, fie ale lui, fie ale antrenorului-creditor, că ăsta, fiind Pițurcă, te poți aștepta și la asta. Sau mai ales la asta, dacă îi scormonim cazierul. Da’ eu voiam, de fapt, să scriu despre handbal, însă m-am luat cu vorba. Deci: UCM Reșița, echipă fanion a handbalului românesc, era gata de desființare, tot din lipsă de bani, tocmai acum când a dat lovitura în Cupa Cupelor. De frica sancțiunilor internaționale, s-a găsit soluția: nu-i mai zice UCM, ci LPS-și-mai-nu-știu-cum Reșița. V-ați prins că golănia din fotbal e contagioasă?