Go, Ronnie!

Au fost și în acest weekend câteva veritabile evenimente sportive, unele lesne de anticipat în desfășurarea lor, altele de-a dreptul halucinante ca evoluție a scorului. S-ar cuveni să încep cu demonstrația de handbal a fetelor noastre de la Râmnicu Vâlcea, a căror evoluție de vis la Ljubliana (împotriva lui Krim Merkator, echipă care cu Huțupan în poartă are două trofee Liga Campionilor) m-a făcut să uit jenanta evoluție a unora dintre ele la recentele Mondiale. Dincolo de joc și de scor, am notat senzaționala revenire a Luminiței Huțupan în poartă, ale cărei reflexe, în loc să fie diminuate de vârsta de 41 de ani, sunt parcă mai ale naibii datorită celor 20 de kg pe care cred că le-a dat jos între timp. Îmi vine să visez că dacă mergem cu ea în poartă în Franța mai avem o șansă de calificare la Olimpiadă. A doua chestie de senzație s-a petrecut la Londra: Chelsea a condus-o pe Manchester cu 2-0 la pauză și imediat după s-a făcut 3-0. La scorul ăsta trebuie să te cheme Ferguson și Rooney ca să mai speri la ceva, că doar Chelsea nu e Chiajna, chiar dacă încep și se termină ambele cu aceleași litere! S-a terminat 3-3, iar la sfârșitul meciului eram de parcă fusesem eu însumi pe teren: stors ca o lămâie. Habar n-aveam că ăsta avea să fie doar o subțirică încălzire pentru adevărata bătălie a weekendului: finala turneului de snooker de la Munchen, în care așteptam ca dragul meu Ronnie O’Sullivan să-l bată pe McGuire, cel care reușise un senzațional 5-0 (!!) cu uriașul John Higgins. Ronnie făcuse și el o minune în sferturi, câștigând cu 5-4, după 0-4, contra lui Higginson! Fanii lui Ronnie știu că el nu mai câștigase un turneu de prin 2008. A condus Mc Guire cu 3-0, iar la pariuri cota era deja de vreo 1,12 față de 7,80! La 3-1 s-a mai echilibrat. La 5-2 m-am riscat online și am mers pe mâna lui Ronnie. S-a făcut 5-3. Ca să n-o mai lungesc, a câștigat cu 9-7, dar și în ultimul „frame”, când era practic victorios, a făcut un fault de 4 puncte care îl putea costa victoria dacă nu rata și McGuire bila albastră! A fost (au spus-o și comentatorii) cea mai frumoasă finală văzută vreodată. Go, Ronnie!