Glume de sezon

Cei care citesc cu regularitate această rubrică au sesizat, desigur, că am și eu, ca tot omul, câteva fixații: arbitrajele penale, patronii tot așa, comentariile imbecile, tâlharii din fruntea forurilor diriguitoare etc. Printre ele, există una care mi-e tare dragă: transferurile în străinătate ale unor panarame care într-un fotbal normal n-ar fi încăput nici măcar în vreo amărășteană de Divizia C, dar care au ajuns să joace (mă rog, e un fel de a spune, mai corect ar fi „să facă figurație”, că pe teren trebuie să se afle 11 cetățeni în izmene) în Divizia A unde, pentru a se debarasa de ei, patronii împreună cu traficanții de fotbaliști le croiesc acestora niște CV-uri absolut halucinante iar pentru săltarea prețului ipoteticei tranzacții inventează niște propuneri de transfer / cumpărare / împrumut de la niște cluburi de top, doar-doar or găsi fraieru’ care să pună botu’ și să plătească pe rebutul respectiv prețuri „de firmă”. Ani întregi m-am amuzat (și probabil că și dumneavoastră, măcar cei care nu v-ați autodeclarat „câini până la moarte”) de abracadabrantele transferuri virtuale ale limbricului ăluia de la Dinamo, căruia eu m-am ambiționat să-i spun „Pinguinul cu Crampoane” (înnobilându-l cumva): era ca și transferat ba la Inter, ba la Arsenal, dar între timp nu trecea probele fizice nici la Rapid Viena, de ajungea, de nu știu câte ori, ba la ȚSKA Sofia, ba la Terek Groznîi. Probabil însă că din zecile sale de transferuri (dacă n-or fi fost sute sau mii!) Pinguinu’ le-a adus Becalilor tot atât bănet cât le-ar fi adus dacă ar fi fost chiar fotbalist și l-ar fi luat chiar o echipă de fotbal. Ajunși în acest punct, adică la categoria „vopsiți” (despre care ne-a lămurit cum devine treaba chiar un antrenor de la Dinamo, sătul să tot „vopsească” la panarame), nu putem să nu salutăm cu mult entuziasm cea mai recentă operațiune de vopsire / vânzare (de fapt, împrumut!) a unui alt clasic în viață și-n izmene al transferurilor ipotetice: numitul Săgeată. Dacă nu mă lasă memoria pe termen scurt, mai acu’ f’o lună, două, era ca și adjudecat de Aston Villa ori de Karlsruhe. Probabil mizându-se pe ideea că a mai jucat (în felul lui, adică pe bancă!) prin Scoția, era potrivit la teutoni, forțos cum îl știm. Apoi, cică Lens și Loți s-au băgat pe fir, văzând în el soluția salvării de la retrogradare. Astfel încât numai tâmpiții mai pot să se mire că a ajuns, logic, în Grecia. Nu-l căutați la Olympiakos sau Panathinaikos. Și nu la vânzări / cumpărări, ci la împrumuturi. Adică la vară se întoarce, tocmai la timp pentru un nou transfer, desigur la Manchester United sau Barcelona.