Politicienii Mircea Geoană, Adrian Năstase și Viorel Hrebenciuc povestesc, în interviuri acordate Agenției MEDIAFAX, despre Revoluție și despre ce au însemnat ultimii 20 de ani pentru ei și pentru societatea românească.
Mircea Geoană: Am sperat la un trai mai bun
Reporter: Ce funcție aveați la Revoluție?
Mircea Geoană: Eram inginer, adjunct de șef de brigadă la Energomontaj.
Rep.: Ce făceați în acele zile?
M.G.: Am mers, cu soția, la Intercontinental, pe 21 seara, iar pe 22 am ieșit cu toții în stradă.
Rep.: Ce așteptări ați avut?
M.G.: Am sperat în primul rând la libertate, la fel ca toți românii. În al doilea rând, am sperat la un trai mai bun, pentru că anii ’80 au fost foarte duri din acest punct de vedere. Fiind tânăr inginer, am vrut înainte de Revoluție să ies din țară, să văd cum funcționează lucrurile în alte state, să intru în contact și cu alți oameni, cu alte culturi. Din păcate, acest lucru nu mi-a fost permis, din cauză că în familia soției mele au fost oameni care au plecat din țară. Nu a fost foarte plăcut acest lucru și nici foarte ușor, iar până în 1989 am acumulat destule nemulțumiri. Revoluția a însemnat pentru mine un semnal de normalitate din partea societății românești, pentru că o societate presată și încărcată de greutăți a dat un răspuns ferm și european, având în vedere ce se întâmplase deja în toate statele socialiste.
Adrian Năstase: Acum 20 de ani, ne simțeam jigniți de previziunile lui Brucan
Reporter: Ce funcție aveați la Revoluție?
Adrian Năstase: În 1989 eram cercetător, încă tânăr, în cadrul Institutului de Cercetări Juridice al Academiei Române, poziție în care mă aflam de cinsprezece ani. Mă ocupam de drept internațional. La acel moment, era cariera la care mă gândeam și pentru anii următori. Cu câteva zile înainte de evenimentele din 1989, nu mă gândeam la faptul că mă voi implica în politică în doar câteva săptămâni, că voi ajunge ministru de Externe în câteva luni, într-un guvern democratic de după îndepărtarea regimului comunist.
Rep.: Ce făceați în acele zile?
A.N.: Ca de obicei, în acea perioadă a anului, finalizam contractele de cercetare. Evenimentele de atunci s-au succedat însă foarte repede, multe detalii s-au pierdut pur și simplu. Am ajuns destul de rapid din Institut în Comisia de politică externă a CPUN. Implicarea mea s-a datorat unei anumite experiențe care se căuta atunci. Exista mult entuziasm, dar nu era clar pentru toată lumea ce trebuia făcut, la nivel instituțional-legislativ și guvernamental. Asta m-a adus până la urmă și în postura de a fi nominalizat in poziția de ministru de Externe. În acele zile însă nu mă gândeam la o carieră politică.
Rep.: Considerați că Silviu Brucan a avut dreptate când a făcut pronosticul privind cei 20 de ani?
A.N.: Acum 20 de ani, ne simțeam jigniți de previziunile lui Brucan. Acum 10 ani, ne temeam de faptul că a fost prea optimist. Acum, când trebuie să evaluăm adevărul pozițiilor sale stăm și ne întrebăm dacă a avut sau nu dreptate.
Viorel Hrebenciuc: Eu sunt participant la Revoluție
Reporter: Ce funcție aveați la Revoluție?
Viorel Hrebenciuc: Eram instructor de specialitate la Consiliul Bacău.
Rep.: Ce făceați în acele zile?
V.H.: Eu sunt printre cei care a fost vicepreședinte ales în 22 decembrie, ora 17.00, al CFSN, cum era atunci. Deci eu sunt participant la Revoluție de vineri, 22 decembrie. Sunt participant direct și aveam și funcția de vicepreședinte al CFSN.
Rep.: Ce așteptări ați avut atunci?
V.H.: Cea mai mare bucurie a mea, pe care, voi, poate, cei mai tineri, nu aveți cum să o înțelegeți, este că Revoluția ne-a permis să nu mai fim duplicitari. În sensul că una gândeam și alta vorbeam. Nu vă puteți imagina cât de mult înseamnă să poți spune ceea ce crezi.
Rep.: S-au împlinit aceste așteptări?
V.H.: S-au împlinit. Poate au mai fost momente de-a lungul acestor ani când poate nu am spus ceea ce gândesc, dar, momente rare. E un mare câștig. Poate voi, cei mai tineri, nu aveți cum să-l înțelegeți: să poți să spui ceea ce gândești fără să-ți fie frică.
Rep.: Unde credeți că se află societatea românească în acest moment?
V.H.: Într-un stadiu care, oricum, nu poate fi catalogat drept pozitiv.
Rep.: A avut dreptate Silviu Brucan, cu cei 20 de ani?
V.H.: Atunci, când l-am auzit pe Brucan spunând treaba asta, am zis că greșește. Astăzi, după 20 de ani, îmi dau seama că nu a greșit.
Călin Popescu Tăriceanu: Nu cred în profeția lui Brucan
Reporter: Ce erați și ce făceați la Revoluție?
Călin Popescu Tăriceanu: Eram asistent universitar la Universitatea Tehnică de Construcții București, Facultatea de Hidrotehnică. Nu făceam niciun fel de politică, nu eram nici membru de partid, nimic.
R: Ce așteptări aveați de la Revoluție? S-au împlinit?
CPT: Aș spune că în mare așteptările s-au împlinit, pentru că România a cunoscut transformări uriașe. A trecut la un sistem democratic, a adoptat economia de piață, capitalismul, sunt niște progrese uriașe, România s-a reformat, s-a transformat. Sigur, cred că așteptările noastre întotdeauna sunt mai mari decât probabil posiblilitățile și trebuie să înțelegem că România a trecut printr-un proces dureros de reașezare, de restructurare economică care a încetinit cu mult probabil ritmul de atingere a unor obiective pe care românii și le doreau în mod firesc, fără să cunoască moștenirea din perioda comunistă, o moștenire dificilă, care a însemnat un balast uriaș în transformarea României.
Și transformările politice aș spune astăzi, începând să privim retrospectiv, lasă de dorit, pentru că mi-aș fi dorit ca România să se apropie mai mult de modelul adevărat european de republică parlamentară cu un sistem de împărțire a puterii țării, ceea ce se numește în engleză „power sharing” între diferitele instituții fundamentale ale statului. Ceea ce se întâmplă la noi de cinci ani de zile, această alunecare către o republică semi-prezidențială este, aș spune, nepotrivită pentru modelul european, mai ales ținând cont și de experiențele proaste pe care le-a avut România cu un conducător.
R: Mai este valabilă profeția lui Silviu Brucan?
CPT: Într-o societate nu trebuie să diminuăm rolul liderior politici, dacă însă liderii adoptă atitudini populiste, atunci sigur că în loc ca societatea să progreseze, să evolueze către normalitate și către ameliorarea relațiilor sociale, ceea ce se produce este probabil exact rezultatul invers.
Deci eu nu cred în profeția lui Brucan pentru că, spre deosebire de Brucan, eu nu cred că istoria este făcută de masele populare, eu cred că istoria trebuie să fie făcută de lideri, ăsta este rostul liderilor, să ducă poporul și țara într-o anumită direcție. Însă sigur că pericolul este, repet, îmi pare rău că mă repet, populismul.
