Steaua și-a cam terminat treaba: prin victoria de la Molde, cu 10 puncte în clasament și cu 5 mai mult decât următoarea clasată este cu certitudine calificată în „primăvara europeană”, cum zice hipertocita sintagmă din bagajul lingvistic al comentatorului român de sport. Cu atât mai ciudată pare abordarea din „Gazeta Sporturilor” de ieri, în care nu știu care matematician de serviciu încearcă să demonstreze că Steaua ar mai avea nevoie de încă un punct din următoarele două meciuri (cu Stuttgart acasă și cu Copenhagen în deplasare) pentru a se califica. Zău dacă acest calcul e mai breaz decât celelalte, de pe vreme Naționalei lui Pițurcă ori Răzvan, în care luam bătaie după bătaie, iar nesimțiții se cramponau și grohăiau că „matematic mai sunt șanse”. Pițurcă parcă dăduse și procentual șansele: 0,071 la sută! Cam așa-i și cu Steaua acum: are „șanse” să nu se califice de 0,001 la sută. Asta arată cât de speriați suntem, numai că un pic invers față de cum eram obișnuiți. Acum ne sperie ideea calificării, nu a ratării ei. Discutând despre jocul în sine, ce poți spune? Că Steaua a jucat realmente pragmatic, că și fără iureșul obișnuit a ajuns (ba încă și în deplasare) să o conducă pe Molde tot cu 2-0, ca la București, iar ca bonus de performanță se adaugă și faptul că norvegienii au jucat în formula completă, inclusiv cu absenții de la București, menajații. Cărora în mod evident li s-a terminat fotbalul „la intern”, în derby-ul pentru titlu, fiindcă în Europa League, cu ei cu tot, mie mi s-a părut că Molde a jucat mai prost decât la București. Steaua, așadar, nu doar că se califică, dar o face de pe locul 1, ba și detașat, întrucât o s-o bată fără emoții și pe Stuttgart, la București. A doua calificată urmând a fi chiar Stuttgart care va avea nevoie doar de victorie contra lui Molde, în ultima etapă, când Steaua merge la Copenhaga pentru a încheia acest parcurs cu o nouă victorie. Nu era mai simplu să fi calculat tot așa și ăla care a confundat „Gazeta Sporturilor” cu „Gazeta matematică”?