Fuse și se duse…

Ceea ce acum o lună și câteva zile părea interminabil în perspectiva celor 31 de zile și 64 de meciuri care aveau să se dispute s-a dus ca nouri lungi pe șesuri și a început deja să devină o amintire, plăcută pentru mai toată lumea, dar și dureroasă pentru cei care așteptau mai mult de la World Cup. Mă gândesc în primul rând la sportivii și antrenorii care s-au ales cu mai puțin decât visaseră, și aici însă cu excepții, deoarece pentru Belgia, să zicem, un loc 3 este o performanță care trebuie sărbătorită, în timp ce pentru Franța, dacă ar fi ocupat acest loc, chestia ar fi fost privită ca un mare eșec. Exemplul cel mai edificator în direcția asta e chiar gazda, Rusia, o echipă în principiu modestă, fără nicio supervedetă în lot, și care inițial considerase drept o mare performanță posibila ieșire din grupe, adică promovarea între cele mai bune 16 echipe ale competiției. Depășindu-și condiția și obiectivul, a reușit una din cele mai mari lovituri, eliminând Spania în optimi și promovând în sferturile de finală, ceea ce s-a sărbătorit de parcă obținuseră trofeul. E oarecum firesc, din moment ce Spania era la data aia penultima campioană mondială, iar la fiecare ediție se duce aproape de la sine în postura de mare favorită. Ultimele două zile, respectiv ultimele două meciuri din World Cup, s-au derulat conform scenariului pe care vi l-am prezentat în această rubrică în numărul de sâmbătă al ziarului. Rezultă că în niciuna dintre finale, mică și mare, nu s-a înregistrat vreo surpriză, scorurile și implicit configurația podiumului fiind cele absolut normale. Franța a intrat foarte sigură că nu poate lăsa să-i fugă pasărea din mână, lăsând Croația să alerge după aia de pe gard. Chiar și fără greșeala de arbitraj de la primul gol (ofsaidul la Pogba nesemnalizat), chiar și fără ajutorul VAR-ului (bine-venit, iată, atunci când arbitrul nu poate vedea faza) la cel de-al doilea gol al lor, sunt convins că Franța tot ar fi câștigat, fiind evident mai bună pe întregul parcurs al finalei, precum și constant cea mai bună dintre toate cele 32 pe întreaga durată a campionatului. S-a terminat așadar acest maraton și zău că deja mă enervează că la ora 17 sau 18 trebuie să-mi caut ceva de lucru care să-mi umple timpul pe care, până alaltăieri, îl acordam fotbalului.