Fuse și se duse

Programarea asta, a meciurilor importante, către sfârșitul fiecărei zile, unele din ele încheindu-se din această cauză dincolo de miezul nopții australiene, m-a ajutat să prind toate meciurile Simonei Halep din acest turneu, unde e clar că ea se simte foarte bine. Pot spune fără nici o reținere că este unul din cele mai bune turnee făcute de ea de mult timp încoace, de la Roland Garros adică, fiindcă ce a urmat după acesta, tot anul trecut, nici nu merită discutat. Dincolo de orice altceva, așa cum am tot spus de la o vreme, important era să o vedem pe Simona sănătoasă și mișcându-se fără vreo reținere, ceea ce ar fi însemnat că problemele medicale grave despre care ne-a informat au fost depășite, Dumnezeu știe cum. Și iată că minunea s-a petrecut, nimic din aparițiile Simonei nelăsând loc de discuții despre hernia de disc. De unde și ideea că poate diagnosticul inițial a fost dacă nu greșit de-a dreptul, atunci măcar ușor hazardat. Ultimele două evoluții ale Simonei la Melbourne au fost indiscutabil de mare calitate, victoria categorică de sâmbătă împotriva surorii celei mari, Venus, dându-i suficient tonus și pentru „meciul anului”, așa cum fusese anunțat cel contra surorii ăleilalte (că „mică” nu poți nici în glumă să-i spui!). Aici se cuvin a fi făcute niște precizări: în primul rând, Venus e clar la final de carieră. Dacă îmi permiteți un pronostic, anul viitor o vom mai regăsi poate doar pe tablourile de dublu, ca pe Martina Hingis. În al doilea rând, Serena și-a regăsit dacă nu și suflul, atunci măcar forța de altădată, mingile expediate de ea, nu doar cele servite, părând venite din tenisul masculin. Meciul Simonei cu Serena s-a jucat în decisiv, atunci când, la 3-2, Simona a ratat break-ul. Dacă îl făcea, cred că ar fi bătut cu 6-2. N-a fost să fie, sau altfel spus, fuse și se duse. Nu-i nimic, ne așteaptă și surprize plăcute în acest an care abia a început.