Romanul Frontiera, semnat de Eduard Dorneanu și apărut la Editura Universitară din București, a cucerit inimile cititorilor prin discreția unui glas care nu a cerut să fie auzit, dar care, prin sinceritatea sa deplină, a devenit imposibil de uitat. Astăzi, când acest volum a devenit bestseller, reușita nu înseamnă doar o performanță editorială, ci confirmă o întâlnire autentică între un autor care a avut curajul să scrie cu adevăr și o comunitate de cititori care a știut să asculte cu inimile deschise.
În paginile acestei cărți nu răsună niciun zgomot, nu se oferă justificări și nu se caută vinovați, ci se așază o mărturisire dusă până la capăt cu o limpezime tăcută și o gravitate asumată, o viață care a traversat nu doar granițe vizibile sau impuse din afară, ci și hotare lăuntrice, cele ale vârstei, ale memoriei încă vii și ale unei suferințe rămase prea mult timp nerostite.
Faptul că această confesiune, publicată în 2025, a devenit bestseller nu este rezultatul unei tendințe trecătoare sau al vreunui mecanism exterior de promovare, ci se explică prin forța rară a cuvântului sincer și prin nevoia tot mai acută de literatură care nu se mulțumește să descrie, ci are curajul să simtă și să înțeleagă.
Cartea a fost citită cu emoție, împărtășită din om în om, păstrată aproape ca pe un lucru prețios, pentru că a trezit în fiecare o memorie tăcută, un dor ascuns, o recunoaștere interioară care nu mai putea fi ignorată, nu pentru că povestea altfel, ci pentru că simțea până la capăt.
Succesul ei este, de fapt, o plecăciune colectivă în fața unui autor care nu a căutat recunoașterea, dar a primit-o cu firescul cu care un om alege să tacă demn acolo unde alții strigă, un om care nu a cerut admirație, dar a trezit-o prin simplitatea și noblețea unui gest literar care vindecă. Eduard Dorneanu nu a scris ca să fie lăudat, ci ca să nu lase să se piardă ceea ce merită dus mai departe, o memorie, o conștiință, o lume care nu s-a stins încă.
Frontiera nu mai este doar o carte, ci un reper, nu doar în bibliotecile celor care iubesc literatura vie, ci în conștiința unei generații care se regăsește cu durere și luciditate în fiecare pagină. Bestsellerul anului este, de fapt, o tăcere salvată prin cuvânt și luminată de curajul de a fi sincer.
Pentru toate acestea, nu putem decât să ne înclinăm cu smerenie și admirație în fața unui autor care a ales cuvântul în locul strigătului, tăcerea asumată în locul zgomotului gratuit și adevărul în locul oricărei convenții literare, mulțumindu-i cu toată recunoștința pe care o datorăm celor care nu scriu ca să fie aplaudați, ci ca să ne ajute să înțelegem mai bine, pe noi și lumea din care venim, cu acea bucurie rară și adâncă pe care doar o carte adevărată o poate trezi atunci când ajunge acolo unde trebuie, în inimile noastre și în ceea ce suntem cu adevărat.
Roxana Gavrilă
Lector universitar doctor asociat
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației
Universitatea București
