Viața omului e ca floarea câmpului – să avem grijă de suflet!

Deci, încetează creștine, cu lucrurile cele păgânești și elinești, ca nu prin călcarea Legii să necinstești pe Dumnezeu, ca să nu-ți îngrămădești asupră-ți urgie, în ziua urgiei și a dreptei judecăți a lui Dumnezeu, când va judeca Dumnezeu cele ascunse ale oamenilor, după bunăvestirea Sa. Când și îngerii, cu cutremur; vor sta înainte. Unde nu numai pentru fapte, ci și pentru gând și cuvânt deșert vom fi osândiți. Să gândim fraților, că omul este ca iarba, zilele lui – ca floarea câmpului, așa vor înflori. O clipă devreme și toate vor înceta. Pentru ce în deșert te tulburi, o, omule? O noapte și se va veșteji carnea ta și picioarele tale vor înceta să meargă, ochii tăi se vor topi și limba ta se va liniști și glasul tău va lipsi și suspinul tău se va înmulți și lacrimile tale vor curge și nimeni nu va putea să-ți ajute. Și toți lăsându-te, se va duce fiecare întru ale sale, și nimeni nu va sta lângă tine. Iar îngerul cel nemilostiv, departe stând, va aștepta porunca Stăpânului, ca, răpind ticălosul tău suflet, să-l ducă în locul cel gătit lui, ca să secere ceea ce a semănat, unde lucrează și prisosesc plângerea și tânguirea și suspinul, necazul și strâmtorarea, scrâșnirea dinților și durerea.
Acolo se vor topi ochii bețivilor. Acolo vor plânge și cu dinții vor scrâșni desfrânații și preadesfrânații, furii, vrăjitorii, otrăvitorii, fermecătorii, descântătorii, toți cei care pe calea cea largă au umblat. Și, vai lor, că acolo nu-i loc de desfătare pentru ei, după cum zice Domnul: „Vai, celor ce râdeți acum, că veți plânge”. Arătat este că acolo nu este cu putință, fraților, că uneori creștin să fii, alteori păgân să se facă cineva. Că venind Domnul, a surpat toate cele ale diavolului și din mâinile lui izbăvindu-ne pe noi, zice: „Eu sunt păstorul cel bun, veniți după Mine. Eu sunt Calea și Adevărul, veniți către Mine toți. Eu sunt Viața, Eu sunt lumina lumii, veniți toți către Mine. Lepădați-vă de satana, aruncați de la voi învățăturile lui, dezbrăcați-vă de omul cel vechi și de toate faptele lui și întru cel nou îmbrăcați-vă. Cele vechi au trecut, iată, toate s-au făcut noi. Veniți către Mine toți. Legea lui Moise s-a dat, Darul și Adevărul prin Mine, Iisus Hristos s-a făcut. Câți după Legea veche vă îndreptați, ați căzut din dar. Veniți către Mine toți, că pe cel ce vine la Mine nu îl voi scoate afară”.
O, nemăsurată bunătate a lui Dumnezeu, care pe toți îi cheamă, căci El voiește ca toți să se mântuiască. Slavă iubirii lui de oameni! Să nu ne mai îndreptăm numai după Lege. Că Hristos ne-a răscumpărat pe noi din blestemul Legii. Lui se cuvine slavă în veci. Amin. (Sfântul Efrem Sirul)
(Proloagele, volumul I, Editura Bunavestire, pp. 502-503)