Mai avem un singur meci, și gata: „Euro” 2008 va lua sfârșit pentru toată lumea, nu doar pentru cei mai grăbiți să intre în vacanță, așa cum ne-am arătat noi.
Ultimele două meciuri, semifinalele, ne-au arătat patru echipe care chiar asta au făcut: au jucat fotbal. Din ăla adevărat, avântat, spectaculos, bazat pe sfânta idee că de câștigat câștigă… numai cine înscrie, eventual mai mult decât adversarele (ca Germania) ori chiar mai mult (ca Spania). Vreau să spun că nimeni nu s-a gândit la vreun amărât de 1-0 sau, apără, Doamne!, la frecat mingea 120 de minute în speranța unui noroc prostesc la penalty-uri. Nu. Toate cele patru semifinaliste, inclusiv Rusia care n-a reușit să înscrie măcar o dată au jucat ofensiv. De unde concluzia cât se poate de logică: vremea apărărilor betonate s-a dus naibii, iar cine încearcă să păcălească fotbalul-spectacol cu povești de genul „ne-au comportat onorabil”, „am scos puncte de la campionii și vicecampionii mondiali” e doar tâmpit, ori tâmpit. Am ajuns, așadar, la finală. Una în care, spre satisfacția mea, joacă favorita mea încă dinaintea startului turneului, Spania, dar în care, spre disperarea mea, întâlnește echipa pe care o urăsc de când mă știu, Germania. Pe care însă nu poți să nu o și admiri pentru puterea de regenerare perpetuă. Vă mărturisesc că atunci când Lehman a luat primul gol de la turci (după ce un noroc porcesc! – îl salvase de alte vreo două, trei) printre picioare, m-am bucurat de parcă acolo era însuși Kahn! Și totuși, în final au avut câștig de cauză. Sper că nu și în finala pe care sper să o văd la fața locului. Nu, nu pe stadion, că nu am banii ăia, dar oricum în apropiere, la Viena adică. Și mai sper că nemții, care oricum vor fi copleșitori numeric în zonă, nu mă vor linșa pentru sărbătorirea victoriei Spaniei! Fiindcă oricât de bine și-ar fi făcut Germania temele, parcă pentru frumusețea jocului tot Spania s-ar cuveni să câștige. Nu cu 4-3, după 0-0 și penalty-uri, cu cinstit, cu 3-1, în timpul regulamentar. Spre a demonstra că fotbalul n-a murit, chiar dacă unii, ca noi, au încercat să-l ucidă.
