Fotbal pe pâine: Ziua marii victorii

La ora la care citiți dv. această rubrică, echipa noastră, cuibușor de nebunii, își adaugă în clasament încă 3 puncte, după o victorie cât se poate de clară cu 3 – 0. Este, categoric, cel mai bun meci făcut de ai noștri în această ediție de campionat al ligii secunde, pe care dacă ar fi să o definim metaforic, așa cum se obișnuiește în presa sportivă, i-am zice „a marilor suferințe”. Așa-i că e de mare deschidere spirituală? De mult mai mică deschidere este însă jocul practicat de această echipă ciudată, în care aș putea pune pariu pe orice sumă ca jucătorii nu se cunosc între ei, fiecare cu fiecare. Ca să nu mai vorbim de invazia de străini pe care ca să-i antrenezi cât de cât era categoric nevoie, pe lângă „mister”, și de vreo 2-3 translatori poligloți la extrem. Pe lângă problemele legate de finanțarea mai degrabă virtuală, implicit de datorii, de starea tribunelor, de fluctuațiile în loturi (că, dacă vă amintiți, am început campionatul cu un lot de copii, l-am continuat cu banda de venetici, iar acum e cam al treilea, preponderent românesc și alcătuit majoritar din adulți), de echipa tehnică, de componenta conducerii clubului și a acționariatului, de câte și mai câte, trebuie neapărat reiterată și ideea că nu există nimeni în întregul județ interesat cu adevărat ca Suceava să aibă o echipă de fotbal performantă măcar la acest nivel, dacă nu chiar în prima ligă. În această privință, Botoșaniul ne-a surclasat și merită toată admirația noastră. Poate nu ați observat chiar toți că pe lângă „ELSACO”, botoșănenii mai au pe tricouri și numele altui sponsor. Vă las plăcerea de a-l depista singuri, după care să scormoniți până veți afla că e vorba de o firmă suceveană!!! E doar una din explicațiile pentru care nu avem și e clar că nici nu vom avea vreodată fotbal aici. Cu tot cu cele 3 puncte obținute azi după un meci de mare luptă desfășurat pe verde. Nu gazon, ci masă!