Fotbal pe pâine: Noi, proștii lui Petrescu

S-a dus primul tur preliminar al cupelor europene, cel în care până acum câțiva ani nu aveam reprezentante. Ba au fost ani, cei în care aveam echipa intrată direct în grupele Champions’ League, când nici în turul doi nu prea aveam ce căuta, echipele noastre având de lucru abia la urmă, în turul 3 și în play-off. Repet: cele care nu intrau direct în grupe. De atunci sunt doar câțiva ani simpli, nu ani lumină, cum s-ar putea bănui. De unde în vremurile alea începeam să mârâim și să tremurăm când nimeream în grupă cu vreo Chelsea sau Roma, acum tremură izmenele pe noi la gândul întâlnirii cu Astana. Am urmărit toate cele 6 meciuri în care au jucat CFR Cluj, FCSB și Craiova. Ceea ce am văzut se poate încadra la categoria „mari spaime pe termen lung”, fiindcă în jocul fiecăreia dintre ele îți trebuie multă imaginație ca să consideri că ele chiar joacă fotbal. Cu adevărat grav e că oficialii de soiul Dan Petrescu, în loc să observe ce e putred și să ia, sau măcar să încerce să ia, măsurile necesare, se mai și miră de ce îi criticăm în loc să le facem statuie. După mine, Dan Petrescu e tulburat de caniculă (varianta mai corectă stilistic ar fi că „l-a bătut soarele-n cap”) și cred că un psiholog i-ar putea depista în ceva întâmplări nefericite din copilărie sursa frustrărilor majore de azi. În loc să constate ceea ce era vizibil cu ochiul liber, anume că Clujul lui nu joacă nimic, și că numai bafta porcească a făcut-o să treacă de o panaramă de echipă care îi are în lot pe unii încă și mai proști, Dănuț ne sare la beregate și ne explică că proștii suntem de fapt noi, care nu pricepem ce mare sculă de antrenor e el! Eu stau bine cu memoria și chiar admiram ce făcuse el pe vremuri, la Urziceni. Acum, e doar penibil. Pariez pe oricât că în turul următor ia bătaie cu strigături.