Știrile de ieri ziceau că astăzi este ziua cea mare, cea în care vom afla numele selecționerului desemnat spre a duce România (varianta fotbalistică) pe „cele mai înalte culmi de progres și CILIVIZAȚIE” -!!! -, cum zicea Neica, ăla de la a cărui asasinare se împlinesc, peste mai puțin de o lună, fix 30 de ani. După plecarea / gonirea lui Guriță, ca întotdeauna în asemenea momente, a apărut mai întâi lista luuuungă (alcătuită mai ales din cei pe care nici naiba nu i-ar căuta pentru chestia asta, dar care se oferă mereu să salveze ceva, orice) apoi una ceva mai scurtă, în care alături de veleitarii cunoscuți și de frustrații fără pic de performanțe se găseau și vreo 2 – 3 nume rezonabile, de antrenori care îți pot da ceva speranțe, iar de vreo trei zile discutăm despre lista scurtă de tot, alcătuită… dintr-un singur nume: Mirel Rădoi. Ceea ce se va petrece astăzi la FRF, adică întrunirea nu știu cărei Comisii care pe baza referatului nu știu cărui Birou (sau invers!) să valideze numirea lui Rădoi, nu este decât o formalitate. Eu sunt cât se poate de încrezător în ceea ce va face Mirel, chiar dacă materialul cu care va lucra nu este de cea mai bună calitate. Fără să vă supărați pe mine, vă rog să vă gândiți la următoarele aspecte: mai întâi la presiunea psihică, la care este dovedit că ai noștri nu fac față. Apoi, la experiența în meciuri importante: cei foarte tineri, proveniți de la excelentul lot de under 21, n-au avut când s-o acumuleze, iar cei „bătrâni” (de tipul Keseru, Stanciu) au frecvent în ei un sictir vecin cu moartea clinică, moștenit evident de la precedentele generații (tot) de loseri. De aceea mi-e greu să îmi imaginez o Românie dându-și sufletul pe teren împotriva Islandei, ai cărei fotbaliști tocmai asta știu să facă cel mai bine: să joace până aproape de sacrificiu. Nu știu cât poate Mirel să-i mobilizeze, dar pentru acest meci (sau două, ceea ce e aproape neverosimil) parcă istericalele lui Șumudică ar fi putut produce șocul necesar. În altă ordine de idei, aducerea lui Mirel Rădoi pentru doar unul sau două meciuri nu este o soluție, el fiind cred cel mai potrivit pentru un contract pe termen lung, asigurându-i-se timpul necesar pentru a reclădi Naționala pe structura celei under 21. Așadar, pentru a ne da speranța calificării, Rădoi trebuie să aibă liniște. Iar liniștea i-o poate da doar un contract pe, să zicem, 4 ani.