Nu cred că mai e necesar să vă explic în ce stare eram la începerea meciului de handbal cu Gyor și ce era la gura mea prin minutul 10, când ale noastre încă nu înscriseseră vreun gol. Încă de atunci mi-a fost limpede că finala aveau să o joace unguroaicele, la CSM București nefuncționând absolut nimic. Ceea ce a urmat avea doar să confirme pronosticurile mele sumbre, ba încă și mai și: cred că CSM a făcut cel mai prost joc al său din actuala ediție a Ligii Campionilor, prilej cu care am înțeles cum de luase acum vreo lună bătaie și de la Craiova, în campionatul nostru. Atunci, văzând meciul, crezusem că a fost doar un accident. Acum, văzându-l și pe asta, am priceput că echipei ăsteia îi lipsește ceva, dar zău că nu pot să-mi dau seama ce. Cu atât mai mult cu cât Gyor nu era nici ea în vreo formă de speriat, fapt dovedit a doua zi, în finală, în care s-a chinuit îngrozitor, ba a mai avut în câteva rânduri și bafta despre care dacă spui că a fost porcească, n-ai spus nimic. Peste toate, dacă se întâmplă să nu-i meargă jocul Cristinei Neagu, atunci chiar că s-a terminat. Iar Cristina are tot mai des, parcă, meciuri în care dispare pur și simplu. Cred însă că echipei îi lipsește un antrenor cu care să fie pe aceeași lungime de undă, așa cum se petrece la națională, unde omul ăla chiar știe să le adune pe fete când ele sunt împrăștiate. Aaa, e tot ăla de la Gyor!? Atunci poate că asta explică tot: e ăla care știe să-și ducă echipa la victorie, chiar și atunci când asta joacă prost. Una peste alta, păcat că CSM a ratat încă un moment de vârf și că trebuie să ia din nou totul de la început. Atenție, însă: în ediția viitoare, alături de ea, în Champions’ League joacă și Craiova, iar dacă evoluțiile celor două rămân pe aceleași direcții, atunci favorita la Final Four mie mi se pare Craiova. Mai zic și că anunțata primenire a lotului CSM prin aducerea a 4 jucătoare de la Vardar Skopje nu e neapărat o soluție: în fond, am adus-o și pe cea mai bună jucătoare din lume, și ce mare rahat am făcut!?