Fotbal pe pâine: Cât durează eternitatea?

De când s-a dat startul în cupele europene și până aseară, când a avut loc etapa a cincea din prima fază, aceea a grupelor, am scris de câteva ori aici, de alte câteva în Jupânu’ și am vorbit până am răgușit la Radio Top despre bafta evident porcească pe care a etalat-o CFR Cluj în 3 din primele 4 meciuri, fapt care a făcut din echipa românească un candidat aproape sigur la promovare. Siguranța însă a început să se ofilească alaltăieri noaptea, într-un meci în care CFR mi s-a părut echipa superioară, inclusiv atunci când cifrele seci arătau la capitolul „posesie” 73% pentru Lazio și 27% pentru CFR Cluj. Adică deși ăia țineau de minge de parcă erau dați cu glue pe ghete, ocaziile periculoase au fost tot ale ălora cu posesia subțirică. Iar Lazio cred că a avut o singură ocazie, cea în care a și înscris. Asta în prima parte a meciului, cea în care clujenii păreau cumva deconectați de la importanța meciului și păreau să aștepte un gol care să vină cumva de la sine, ca un bonus pentru multele lor puncte din clasament. Numai că Dumnezeu stătea cu fața întoarsă către alții, în cazul nostru Lazio. După pauză, am văzut un cu totul alt meci, unul în care clujenii chiar au jucat, au dominat, și-au creat ocazii nenumărate, pe care însă au avut și grijă să le rateze pe bandă rulantă. Și în această parte, Domnul privea în altă direcție, astfel încât la final, trăgând obișnuita linie, constatăm că CFR nu mai e favoritul de altădată, calificarea fiindu-i în mare măsură nu compromisă, dar periclitată. Cred că victoria/egalul clujenilor în ultima etapă sunt mai greu de obținut decât egalul/victoria lui Rennes contra lui Lazio. Argumentele mele sunt că Lazio joacă în continuare prost, dar și că pasa proastă a lui Rennes nu poate dura o veșnicie. Pe partea cealaltă, Clujul cu greu poate face egal contra unui Celtic care n-o să ierte un milion de ani că CFR i-a dat brânci din Champions’ League. Iar bafta porcească nu e nici ea eternă.