Fotbal pe pâine: Alt M.M. la FCSB: Malacul Marcator!

Greu de imaginat o brambureală mai mare decât cea din lotul actual al lui FCSB, unde majoritatea celor calificați e în grija spitalelor, alții care știu fotbal, ca Golofca, să zicem, au fost goniți până să apuce practic să joace, pe teren aflându-se în momentul de față niște băieți pentru care mingea pare dușman, iar prezența lor acolo, în iarbă, un accident care n-a putut fi evitat. De parcă n-ar fi fost de ajuns toate nenorocirile produse de poli(ne)calificatul Becali, cred că tot el stă și la baza resuscitării neisprăvitului ăluia tânăr din poartă, pentru care fotbalul este o înșiruire de enigme imposibil de dezlegat. L-am văzut pe prostovan făcând toate neghiobiile imaginabile în meciul de Europa League, și nu mi-am imaginat nicio clipă că îl mai lasă cineva să se apropie de stadion, darămite să se mai și echipeze! Iar dacă tot s-a echipat, s-au găsit încă alți prostovani și mai mari care să-l și bage în teren, de parcă restul de tembeli n-ar fi fost destui pentru ca FCSB să mai piardă încă un meci. Însă există probabil mereu temerea de a nu se finaliza lucrurile așa cum se cuvine, drept pentru care, dacă în poartă nu era nimeni, dacă pe linia de fund bâjbâiau alți necalificați, iar la mijloc era vraiște pe deplin, s-a găsit o minte limpede care să spună: Dar atacul!? Așa că l-a aruncat în iarbă pe un fost, în preistorie, marcator: numitul Gnohere, devenit un munte de slănină inertă. Pauza pe bază de accidentare i-a fost fatală, monumentul de șuncă uitând până și cum se stă în ghete. Cei care încă îl regretă pe M.M. Stoica se pot consola cu gândul că și ăstuia i se poate spune M.M., abrevierea venind de la Malacul Marcator. Mă rog, cu condiția să-l lovească vreo minge degajată de adversar, ceea ce nici nu e greu, din moment ce malacu’ ocupă o zdravănă porțiune de teren.