Fotbal pe pâine: 5 sezoane de transferări

De când am aflat ce este fotbalul și cu ce se îndeletnicește dumnealui, nu-mi amintesc să fi existat vreo perioadă și vreun loc în lumea largă în care transferurile de sportivi să nu se fi făcut conform unor reglementări cât se poate de precise. Nu mai vorbesc de cele internaționale, aproape inexistente până spre sfârșitul anilor ’60, iar cele făcute aveau și ele tot felul de chichițe care le transformau în veritabile rarități. Regulamentele interne interziceau în cele mai multe campionate importul de jucători, iar prezența în echipa reprezentativă a oricărei țări era condiționată de cetățenie, care se obținea numai pe baza dovezilor de origine a familiei jucătorului. Doar așa putea, de exemplu, legendarul Omar Sivori, să fi jucat și în națională Argentinei și apoi a Italiei, demonstrând că familia sa argentiniană își avea originile în Italia. Erau vremurile în care nimeni nu-și închipuia că va veni ziua în care vom vedea jucători negri în naționalele Poloniei ori Danemarcei. Dacă țin eu bine minte, primul fotbalist străin legitimat în Anglia a fost Osvaldo Ardiles, la Tottenham, în 1978, după ce acesta câștigase Campionatul Mondial cu echipa sa, Argentina, în același an. Vremurile au evoluat în așa hal, încât se ajunsese, acum vreo 10 ani, ca în echipa de start a lui Chelsea să nu figureze niciun fotbalist englez! La noi, încă de pe când jucam eu, în anii ’60 – ’70, transferurile se puteau efectua doar în perioade limitate, în pauza de vară dintre două ediții de campionat, sau în cea dintre tur și retur, pe timpul iernii. Deși nu știu să fi survenit modificări majore ale regulamentului de transferări, constat tot mai nedumerit de la un an la altul că în campionatul românesc se fac transferuri timp de… cam 365 de zile pe an, 366 în anii bisecți! Ajungem astfel la situația paradoxală în care un jucător poate înscrie pentru o echipă în tur, pentru o alta în retur, și pentru o a treia în play-off sau play-out! Situația este perfect anormală. Sau, altfel formulat, normală doar la noi! Tocmai de aceea, propun și modificarea calendarului, care să nu mai cuprindă doar patru sezoane (anotimpuri) ci măcar 5, ca să poată cuprinde toate transferurile!