Văzut și prin prisma celuilalt rezultat din grupă, acest 0-0 ne garantează un lucru: indiferent de ce se va întâmpla la întâlnirea cu Italia, nu vom lua vacanță în avans la ultimul meci! Chiar dacă pierdem cu disperata squadra azzurra, tot vom putea să jucăm calificarea cu olandezii. Desigur, cel mai bine ar fi ca băieții noștri să nu piardă…, iar noi să nu ne pierdem măsura! Să fim conștienți că în partida cu Franța cu greu s-ar fi putut mai mult (ar fi trebuit ceva noroc la cornere sau la vreo lovitură liberă), după cum nici punctul câștigat nu e vreo furăciune. Dacă la luptă deschisă n-avem șanse, e logic să ne angajăm în război de gherilă!
Momentul imnului a fost deopotrivă simpatic și mișcător. Am avut și o revelație referitoare la Bănel! Tarele sale se evidențiază cu adversarii mai slabi, cu care coechipierii săi mai dotați tehnic se descurcă, în timp ce travaliul său continuu îi deranjează vizibil pe adversarii cotați ca mari favoriți (a se vedea și meciul nostru din deplasarea cu Olanda). Iar cu Mutu, corespondentul său de pe partea stângă, s-a întâmplat ceea ce imaginam deunăzi. S-a stors făcând faza de apărare și adio prospețime în ofensivă. Nu poți mânca înghețata și în același timp să-ți rămână în frigider!
Faza zilei s-a petrecut la primul gol al olandezilor. În afară de arbitrii de meserie, mai toată lumea a căzut în plasa ofsaidului. Sunt convins că nu există nici mulți fotbaliști care să fie tobă de teorie astfel încât să interpreteze corect situația respectivă. De aceea, sincere felicitări specialistului de la Gazetă, singurul, cel puțin din câte cronici am putut citi eu, care a clarificat lucrurile încă din ediția de a doua zi. Deși aflase cum stau lucrurile, nici măcar trimisul special al televiziunii nu părea convins de justețea ofsaidului la o corespondență ulterioară. Într-adevăr, faza are paradoxul ei… Un jucător ieșit din inerție în afara terenului, face încă parte din joc și singurul lucru pe care îl poate influența este poziția de ofsaid. Problema este că Panucci a rămas la pământ, arbitrul nu a oprit meciul, și nici olandezii nu au oprit deliberat atacul din spirit de fair play, așa cum desigur ar fi procedat dacă Panucci s-ar fi aflat întins în careu! Stranie situație, nu cred că li se poate imputa ceva olandezilor, aceștia și-au urmat instinctul, după cum au făcut-o și fundașii italieni, ei avansând pentru a-și lăsa adversarii într-un ofsaid ipotetic. Rezolvarea corectă ar fi fost preluarea lor în marcaj om la om, însă asta presupune studiul la antrenament al acestui gen de fază, total atipică, ceea ce nu cred că a făcut vreun antrenor din lume! Dar lumea cât trăiește, învață!
